opțiuni
  • info

14 definiții pentru romancieră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane1. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțier, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.

ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane1. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțier, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.

ROMANȚIER, -Ă s. m. și f. v. romancier.

ROMANȚIER, -Ă s. m. și f. v. romancier.

romancier, ~ă smf [At: HELIADE, D. J. 47/2 / P: ~ci-er / V: (înv) ~nți~, ~nțiar, ~nsi~ / Pl: ~i-e / E: fr romancier cf it romanziere] Autor de romane1 (1).

ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane. Un artist, să-i zicem poet, romancier... sau nuvelist, era privit la noi ca un individ apocaliptic. ANGHEL, PR. 183. – Variantă: (învechit) romanțier (GANE, N. III 182, MACEDONSKI, O. IV 51) s. m.

ROMANCIER, -Ă s.m. și f. Autor de romane. [Pron. -ci-er, var. (înv.) romanțier s.m.f. / < fr. romancier].

ROMANȚIER, -Ă s.m. și f. v. romancier.

ROMANCIER, -Ă s. m. f. autor de romane. (< fr. romancier)

femeie-romancier s. f. (lit.) Femeie care scrie (și publică) romane ◊ „Sheherezada e «întâia femeie-romancier» din lume [...]” R.lit.18 X 84 p. 9 (din femeie + romancier)

ROMANCIER ~ă (~i, ~e) m. și f. Autor de romane. [Sil. -ci-er] /<fr. romancier

*romanțiér, -ă s. (fr. romancier, it. romanziere). Scriitor de romane saŭ de romanțe. Fig. Iron. Om care se ține de romanțurĭ (de aventurĭ). – Fals -cier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

romancieră (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. romancierei; pl. romanciere

romancieră (-ci-e-) s. f., g.-d. art. romancierei; pl. romanciere

romancieră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. romancierei; pl. romanciere

romancier (desp. -ci-er) s. m., pl. romancieri

Intrare: romancieră
  • silabație: -ci-e-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romancieră
  • romanciera
plural
  • romanciere
  • romancierele
genitiv-dativ singular
  • romanciere
  • romancierei
plural
  • romanciere
  • romancierelor
vocativ singular
  • romancieră
  • romanciero
plural
  • romancierelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanțieră
  • romanțiera
plural
  • romanțiere
  • romanțierele
genitiv-dativ singular
  • romanțiere
  • romanțierei
plural
  • romanțiere
  • romanțierelor
vocativ singular
  • romanțieră
  • romanțiero
plural
  • romanțierelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

romancier, romancierisubstantiv masculin
romancieră, romancieresubstantiv feminin

  • 1. Autor de romane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un artist, să-i zicem poet, romancier... sau nuvelist, era privit la noi ca un individ apocaliptic. ANGHEL, PR. 183. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.