opțiuni
  • info

17 definiții pentru romancier

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane1. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțier, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.

ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane1. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțier, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.

romancier, ~ă smf [At: HELIADE, D. J. 47/2 / P: ~ci-er / V: (înv) ~nți~, ~nțiar, ~nsi~ / Pl: ~i-e / E: fr romancier cf it romanziere] Autor de romane1 (1).

ROMANCIER, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane. Un artist, să-i zicem poet, romancier... sau nuvelist, era privit la noi ca un individ apocaliptic. ANGHEL, PR. 183. – Variantă: (învechit) romanțier (GANE, N. III 182, MACEDONSKI, O. IV 51) s. m.

ROMANCIER, -Ă s.m. și f. Autor de romane. [Pron. -ci-er, var. (înv.) romanțier s.m.f. / < fr. romancier].

ROMANCIER, -Ă s. m. f. autor de romane. (< fr. romancier)

ROMANCIER ~ă (~i, ~e) m. și f. Autor de romane. [Sil. -ci-er] /<fr. romancier

romancier m. autor de romane.

ROMANȚIER, -Ă s. m. și f. v. romancier.

ROMANȚIER, -Ă s. m. și f. v. romancier.

romansier, ~ă smf vz romancier

romanțiar, ~ă smf vz romancier

romanțier, ~ă smf vz romancier

ROMANȚIER s. m. v. romancier.

ROMANȚIER, -Ă s.m. și f. v. romancier.

*romanțiér, -ă s. (fr. romancier, it. romanziere). Scriitor de romane saŭ de romanțe. Fig. Iron. Om care se ține de romanțurĭ (de aventurĭ). – Fals -cier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

romancier (desp. -ci-er) s. m., pl. romancieri

romancier (-ci-er) s. m., pl. romancieri

romancier s. m. (sil. -ci-er), pl. romancieri

Intrare: romancier
  • silabație: -ci-er info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romancier
  • romancierul
  • romancieru‑
plural
  • romancieri
  • romancierii
genitiv-dativ singular
  • romancier
  • romancierului
plural
  • romancieri
  • romancierilor
vocativ singular
  • romancierule
  • romanciere
plural
  • romancierilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • romanțier
  • romanțierul
  • romanțieru‑
plural
  • romanțieri
  • romanțierii
genitiv-dativ singular
  • romanțier
  • romanțierului
plural
  • romanțieri
  • romanțierilor
vocativ singular
  • romanțierule
  • romanțiere
plural
  • romanțierilor
romanțiar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
romansier
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

romancier, romancierisubstantiv masculin
romancieră, romancieresubstantiv feminin

  • 1. Autor de romane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un artist, să-i zicem poet, romancier... sau nuvelist, era privit la noi ca un individ apocaliptic. ANGHEL, PR. 183. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.