romanșă sfs [At: DLR / E: fr romanche] Ramura vestică a retoromanei (6).

ROMANȘĂ s. f. Ramură vestică a limbii retoromane. – Din fr. romanche.

ROMANȘĂ s.f. Dialect constituind ramura vestică a limbii retoromane. [< fr. romanche].

ROMANȘĂ s. f. ramura vestică a limbii retoromane. (< fr. romanche)

ROMANȘ, -Ă, romanși, -e, s. f., adj. 1. S. f. Ramură vestică a limbii retoromane. 2. Adj. Care se referă la limba romanșă, privitor la limba romanșă. – Din fr. romanche.

romanșă (limbă) s. f., art. romanșa, g.-d. art. romanșei

*romanșă (idiom) s. f., g.-d. art. romanșei

romanșă (limba) s. f., art. romanșa, g.-d. art. romanșei

romanș adj. m., s. m., pl. romanși; adj. f., s. f. romanșă, art. romanșa, pl. romanșe

romanș adj. m., s. m., pl. romanși; adj. f., s. f. romanșă, pl. romanșe

ROMANȘĂ s. f. (< fr. romanche): ramură occidentală a limbii retoromane, vorbită în sud-estul Elveției, la izvoarele Rinului și ale Innului (v. retoromană).

ROMÁNȘĂ (< fr.) Dialect din grupul vestic al dialectelor limbii retoromane (alături de dialectul retic), pe baza căruia s-a formar limba literară; din 1938, una dintre limbile naționale ale Elveției; c. 50.000 vorbitori.