rojdí (-désc, -ít), vb. – A sparge, a juli, a roade, a dezghioca. – Var. rujdi, hrojdi. Origine necunoscută. În Mold. Poate din rîjni, prin intermediul unei var. *rîjdni, neatestate.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

hrojdésc v. tr. (imit. slav). Nord. Cronțănesc. – Vechĭ (Biblia 1688; Cant.) rujdesc, sfărîm, zgîriĭ. Și rojdesc (?). La Săgh. grojdesc, mănînc pe fugă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink