ROJDANIC, rojdanice, s. n. (Înv.) Carte de literatură populară care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s-au născut; zodiac. – Din sl. roždenikŭ „nou-născut”.

rojdanic sm [At: CUV. D. BĂTR, II, XXX / Pl: ~ice / E: vsl рожденикъ] (Înv) Carte populară care prezice destinul după zodie Si: horoscop (1), zodiac.

ROJDANIC, rojdanice, s. n. Carte de literatură populară care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s-au născut; zodiac. – Din sl. roždenikŭ „nou-născut”.

ROJDANIC ~ce n. Carte pe baza căreia se prezice viitorul omului potrivit zodiei în care s-a născut. /<sl. roždeniku

rojdanic n. 1. prevestirea viitorului fiecărui om după zodia sub care s’a născut; 2. carte ce conține asemenea prevestiri. [Slav. ROJDENIKŬ, care s’a născut].

rojdanic (înv.) s. n., pl. rojdanice

rojdanic (înv.) s. n., pl. rojdanice

rojdanic s. n., pl. rojdanice

ROJDANIC s. 1. zodiac, zodiar, (pop.) carte de zodii. (~ este o carte ce pretinde că prevestește soarta cuiva în raport cu zodia în care s-a născut.) 2. horoscop, zodiac. (~ cuiva indică o viață plină de succese.)

ROJDANIC s. 1. zodiac, zodiar, (pop.) carte de zodii. (~ este o carte ce prevestește soarta cuiva în raport cu zodia în care s-a născut.) 2. horoscop, zodiac. (~ cuiva indică o viață plină de succese.)

rojdanic, rojdanice s. n., s. f. pl. 1. S. n. Carte a literaturii populare, care cuprinde preziceri asupra viitorului și destinului oamenilor după zodia și mediul înconjurător în care s-au născut. De origine caldeeană sau asiriană, preluat apoi de bizantini, rojdanicul a circulat la noi prin intermediul unor traduceri sârbești, cel mai vechi în limba română fiind cel copiat în „Codex Neagoeanus” (1690); zodiac, zodiacar. 2. S. f. pl. Spirite protectoare feminine în mitol. popoarelor slave, închipuite ca zeițe ale nașterii și ale destinului oamenilor. – Din sl. roždenikŭ.

ROJDÁNIC (< sl.) s. n. Carte care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor, potrivit constelației (zodiei) în care s-au născut. Alături de gromovnic și trepetnic, r. face parte din literatura populară de prevestire. De origine orientală (asiriană sau caldeeană), preluate apoi de bizantini, r. au fost răspândite pe terit. României prin intermediul unor traduceri sârbești. Cel mai vechi r. în limba română este cel copiat în 1620 de popa Ion Românul din „Codex Neagoeanus”. Ulterior s-a numit zodiac.