10 definiții pentru roinic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. – Roi1 + suf. -nic.
roinic, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 91 / Pl: ~ici, ~ice / E: roi2 + -nic] (Rar; d. grupuri, colectivități) 1 Care se răspândește. 2 Care umblă dintr-o parte în alta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ROINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. – Roi2 + suf. -nic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROINIC, -Ă, roinici, -e, adj. (Rar, despre grupuri, colectivități) Care este în mișcare vie, care se răspîndește pornind din același loc. Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri [ale avarilor]... Simțeam că universul la pasu-mi tresărea. EMINESCU, O. I 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ROINIC ~că (~ci, ~ce) rar Care se mișcă de colo până colo, ca un roi; care se află în mișcare. /roi + suf. ~nic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
roinic a. care roiește: domnind sumeț și tânăr pe roinicele stoluri EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
roinic (rar) adj. m., pl. roinici; f. roinică, pl. roinice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
roinic (rar) adj. m., pl. roinici; f. roinică, pl. roinice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
roinic adj. m., pl. roinici; f. sg. roinică, pl. roinice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
roinic, -ă, roinici, -e, adj. – (reg.) Care se răspândește, se împrăștie, se află în mișcare. – Din roi „mulțime” (< sl. roj) + suf. -nic (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
roinic, roinicăadjectiv
- 1. (Despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. DEX '09 DLRLC
- Domnind semeț și tînăr pe roinicele stoluri [ale avarilor]... Simțeam că universul la pasu-mi tresărea. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
-
etimologie:
- Roi + sufix -nic. DEX '09