ROIB, ROÁIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ROIB roáibă (roibi, roáibe) și substantival (despre cai) Care are părul roșcat. /<lat. robeus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROIB adj. roșcat, (reg.) roibat. (Cal ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

róib (róibi), adj. – Șarg. – Mr. aroibu. Lat. rubeus (Cipariu, Elemente, 72; Pușcariu 1473; REW 7408; Graur, Rom., LV, 472), cf. v. it. robbio (v. sard. rubiu), prov. roi, fr. rouge, cat. roig, sp. rubio. Din rom. provine mag. rojb (Edelspacher 21).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

roib adj. m., pl. roibi; f. sg. roáibă, pl. roáibe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink