4 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROI2, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, sb. rojiti.

ROI1, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mișcare. ♦ Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. – Din sl. roj.

roi2 [At: ANON. CAR., 310 / Pl: ~uri sn, ~ sm, (rar) roaie sn / E: vsl рои] 1 smn Grup compact de albine, ieșite din stup cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2 sn Familie de albine. 3 sn (Reg, îcs) De-a ~ u Joc de copii, nedefinit mai îndeaproape. 4 sn (Arg; îe) A face ~ ul A pleca în grabă Si: a o șterge. 5 sn (Pex; udp „de”) Mulțime de insecte sau păsări mici (de obicei în zbor). 6 sn (Îlav) În ~ uri În grupuri. 7 sn (Pan; de obicei udp „de”) Grup de oameni activi și zgomotoși. 8 sn (De obicei udp „de”) Mulțime de obiecte, de fenomene (luminoase) de același fel (văzute în mișcare).

roi1 sm [At: ARH. FOLK. III, 154 / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Pui de căprioară.

roi3 vi [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: bg роя] 1 (D. albine) A pleca în grup pentru căutarea unui nou adăpost. 2 (Pex; d. stupi) A da naștere unei noi familii de albine. 3 (Reg; îe) A ~t stupul popii A murit cineva. 4 (Pex; d. insecte sau păsări mici) A zbura în grupuri dintr-o parte într-alta. 5 (D. oameni). A se răspândi în grupuri pornind din același loc. 6 (D. oameni) A umbla dintr-o parte într-alta. 7 (D. obiecte, fenomene) A se mișca dintr-o parte într-alta.

ROI1, roi, s. m. Roit, roire. Epoca roilor. – Din roi3.

ROI3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine; la pers. 3) A ieși din stup zburând în roiuri2 (1) spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. ♦ (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo; a forfoti, a mișuna. – Din bg. roja, scr. rojiti.

ROI2, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. ♦ Grup compact de oameni în mișcare. ♦ Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. – Din sl. roj.

ROI1, roi, s. m. Roit, roire. În vremea roilor, în toate zilele line se repezea din sat, de la Păuna-Mare, și priveghea, ascultînd cîntecul prisăcii. SADOVEANU, P. M. 50.

ROI2, roiuri, s. n. 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea altui locaș. Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu ușurință. SADOVEANU, P. M. 50. Mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline. EMINESCU, O. I 85. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Mulțime mare de insecte sau de păsări mici, zburînd în grupuri. Prin boltitura de frunze bîrîiau roiuri nevăzute de gîngănii. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se strîng totdeauna roiuri de muscuțe să bîzîie pe creasta monumentului înfierbîntată de arșiță. CARAGIALE, O. III 243. Ne-am adunat în juru-i ca muștele de roi. ALECSANDRI, T. II 164. ♦ Grup compact de oameni în mișcare, în freamăt. [Țăranii] năvăliră în goană către soldați. După ei se desprinseră roiuri care soseau în fugă, strigînd. DUMITRIU, N. 110. Văzu... pe tătari izvorînd din zare în roiuri negre. GALACTION, O. I 53. Din fundul lumii, mai din sus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. ♦ Mulțime de obiecte de același fel (văzute în mișcare). Din tot roiul de care și căruțe întîlnite la podul Herătăului, nu se vedea nici una pe șosea. POPA, V. 111. Un foc uriaș ardea în Poiana Cerbului, aruncînd în văzduh... un roi de scîntei. GANE, N. I 133. Un roi de frunze joacă-n drum. IOSIF, PATR. 16. ◊ (În contexte figurate) Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, N. 36. De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin... în roiuri luminoase, izvorînd din infinit. EMINESCU, O. I 132. În ochi-mi scînteiază un roi de năluciri. ALECSANDRI, P. III 502. ♦ (Adjectival) Plin, saturat. Mă văd cum ședeam singur în banca mea... cu capul roi de materia bine învățată. GALACTION, O. I 57. – Pl. și: (m.) roi (I. IONESCU, M. 380).

ROI3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburînd în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre orice insecte și păsări mici) a se mișca în număr mare de colo pînă colo. În juru-i roiesc albinele ca o pleavă de aur, scînteietoare la bătaia piezișă a razelor. SADOVEANU, O. VII 205. La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. SAHIA, N. 61. Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. I 493. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. A fi roit știubeiul ceala acuma vro trei! CONTEMPORANUL, VIII 99. ♦ (Despre oameni) A se răspîndi în grupuri, pornind din același loc; a umbla forfotind de colo pînă colo. O droaie de tineri... roiau în jurul ei. BART, E. 104. De pe atunci au trebuit să fie îmbelșugate și atrăgătoare locurile acestea, pentru ca să roiască și să s-așeze pe-aici popoare venite din depărtări așa de mari. VLAHUȚĂ, R. P. 44. Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148. ◊ (Despre lucruri în mișcare) Tractoarele... trăgeau plugurile cu semeție, roind de-a latul pămînturilor alăturate. MIHALE, O. 197. Zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru. SADOVEANU, O. I 400. ◊ Fig. Ariile roiau limpezi... în mintea lui. EMINESCU, N. 69.

ROI3, roiesc, vb. IV. Intranz. (Despre albine) A ieși din stup zburînd în roiuri, spre a-și căuta un nou locaș și a da naștere unui stup nou; p. ext. (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo pînă colo. ♦ Tranz. (Despre albine) A întemeia, prin roire, un stup nou. ♦ (Despre oameni) A se răspîndi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo pînă colo. – Sb. roiti.

A ROI ~iesc intranz. 1) (despre albine) A părăsi stupul, devenind roi. 2) (despre insecte, păsări) A zbura în număr mare (ca un roi). 3) fig. (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a foi; a furnica; a forfoti; a mișuna; a fojgăi; a foșni. /<bulg. roja, sb. rojiti

ROI roiuri n. 1) Grup de albine pornite, împreună cu matca lor, în căutarea unui adăpost. 2) fig. Grup de ființe sau de obiecte în mișcare. ◊ ~ meteoric ansamblu de meteori ale căror traiectorii luminoase pe bolta cerească pornesc din același punct. ◊ Roiuri de stele concentrări de stele având aceeași proveniență și proprietăți similare. /<sl. roj

roì v. 1. a se aduna în roiuri, vorbind de albinele cari ies din stup; 2. a sbura sbârnăind, a se revărsa: călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn EM.

roĭ n., pl. urĭ (vsl. bg. sîrb. rus. roĭ, rudă cu rînesc, urnesc. V. paroĭ). Ceată de insecte zburătoare (albine, muște, fluturĭ). Fig. Ceată veselă și zburdalnică: un roĭ de tinerĭ.

roiu n. 1. sborul albinelor tinere când se despart de cele bătrâne; 2. stup vechiu cu albine; 3. fig. mulțime ce s’agită: mii roiuri vorbitoare curgând spre vechea Roma EM. în ochiu-mi scânteiază un roiu de năluciri AL. [Slav. ROĬ].

roĭésc v. intr. (d. roĭ). Plec dintr’un stup și formez un roĭ noŭ care va fi pus în alt stup, vorbind de albine. Zbor saŭ alerg împrăștiat și în mare număr: albinele roĭaŭ în prejuru florilor, călărețiĭ roĭaŭ pe cîmp. Fig. Iron. Dispar pin furt saŭ risipă: baniĭ aŭ roit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

roi2 (grup de albine; roit) s. n., pl. roiuri

!roi1 (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. roiește, 3 pl. roiesc, imperf. 3 sg. roia; conj. prez. 3 să roiască

roi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiesc, imperf. 3 sg. roia; conj. prez. 3 să roiască

roi1 (grup de albine, roit) s. n., pl. roiuri

roi (roire) s. m., pl. roi, art. roii

roi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiesc, imperf. 3 sg. roia; conj. prez. 3 sg. și pl. roiască

roi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. roiesc, conj. roiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROI vb. a se agita, a colcăi, a se foi, a forfoti, a se frămînta, a furnica, a mișui, a mișuna, a viermui, (pop.) a bîjbîi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilv.) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea ~ pe străzi.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

roi (-iuri), s. n. – Grup, familie de albine. – Megl. (roiac). Sl. roi (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318; Conev 74), cf. bg., sb., slov. roj.Der. roi, vb. (a pleca în roi; a mișuna; a furnica; a dispărea, a zbura), mr. (a)ruescu, (a)ruire, megl. ruiés, ruiri, cf. bg. rojă; roinic, adj. (mobil, care se mișcă de colo colo, care roiește); roiniță, s. f. (stup mic în care se prinde roiul; melisă, Melissa officinalis), pe care Conev 46 îl trimite inutil la un bg. *roinica; roiște, s. f. (roire; melisă); roit, s. n. (roire).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

roi s.m. (reg.) pui de căprioară.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROI subst. 1. Roiu, boier mold. (Sd XXII); Roiești s. 2. Roișor, Mircea, munt., 1707 (BCI XI 15). 3. Din Roiești + suf. de apart. loc. -an: Roiștan, Grozav (17 A V 67).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

roi, roiesc v. r. a se retrage în mare grabă; a fugi dintr-un loc

Intrare: Roi
nume propriu (I3)
  • Roi
Intrare: roi (grup)
roi2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roi
  • roiul
  • roiu‑
plural
  • roiuri
  • roiurile
genitiv-dativ singular
  • roi
  • roiului
plural
  • roiuri
  • roiurilor
vocativ singular
plural
roi1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roi
  • roiul
  • roiu‑
plural
  • roi
  • roii
genitiv-dativ singular
  • roi
  • roiului
plural
  • roi
  • roilor
vocativ singular
plural
Intrare: roi (roire)
roi1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roi
  • roiul
  • roiu‑
plural
  • roi
  • roii
genitiv-dativ singular
  • roi
  • roiului
plural
  • roi
  • roilor
vocativ singular
plural
Intrare: roi (vb.)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • roi
  • roire
  • roit
  • roitu‑
  • roind
  • roindu‑
singular plural
  • roiește
  • roiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • roiesc
(să)
  • roiesc
  • roiam
  • roii
  • roisem
a II-a (tu)
  • roiești
(să)
  • roiești
  • roiai
  • roiși
  • roiseși
a III-a (el, ea)
  • roiește
(să)
  • roiască
  • roia
  • roi
  • roise
plural I (noi)
  • roim
(să)
  • roim
  • roiam
  • roirăm
  • roiserăm
  • roisem
a II-a (voi)
  • roiți
(să)
  • roiți
  • roiați
  • roirăți
  • roiserăți
  • roiseți
a III-a (ei, ele)
  • roiesc
(să)
  • roiască
  • roiau
  • roi
  • roiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roi, roiurisubstantiv neutru

  • 1. Grup compact de albine, ieșite din stup împreună cu matca lor în căutarea unui adăpost nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Oriunde s-ar fi adunat roiul, pe-o creangă cît de sus, băiatul îl cobora cu ușurință. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
    • format_quote Mii de roiuri de albine Curg în rîuri sclipitoare peste flori de miere pline. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
  • 2. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția „de”) Mulțime de insecte sau de păsări mici care zboară în grupuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin boltitura de frunze bîrîiau roiuri nevăzute de gîngănii. AGÎRBICEANU, S. P. 18. DLRLC
    • format_quote Se strîng totdeauna roiuri de muscuțe să bîzîie pe creasta monumentului înfierbîntată de arșiță. CARAGIALE, O. III 243. DLRLC
    • format_quote Ne-am adunat în juru-i ca muștele de roi. ALECSANDRI, T. II 164. DLRLC
    • 2.1. Grup compact de oameni în mișcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Țăranii] năvăliră în goană către soldați. După ei se desprinseră roiuri care soseau în fugă, strigînd. DUMITRIU, N. 110. DLRLC
      • format_quote Văzu... pe tătari izvorînd din zare în roiuri negre. GALACTION, O. I 53. DLRLC
      • format_quote Din fundul lumii, mai din sus... Venit-au roiuri de-mpărați. COȘBUC, P. I 55. DLRLC
    • 2.2. Mulțime de lucruri de același fel (văzute în mișcare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din tot roiul de care și căruțe întîlnite la podul Herătăului, nu se vedea nici una pe șosea. POPA, V. 111. DLRLC
      • format_quote Un foc uriaș ardea în Poiana Cerbului, aruncînd în văzduh... un roi de scîntei. GANE, N. I 133. DLRLC
      • format_quote Un roi de frunze joacă-n drum. IOSIF, PATR. 16. DLRLC
      • format_quote figurat Roiuri negre de prevederi urîte îi troieneau închipuirea. VLAHUȚĂ, N. 36. DLRLC
      • format_quote figurat De atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute Vin... în roiuri luminoase, izvorînd din infinit. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
      • format_quote figurat În ochi-mi scînteiază un roi de năluciri. ALECSANDRI, P. III 502. DLRLC
    • 2.3. (și) adjectival Plin, saturat. DLRLC
      • format_quote Mă văd cum ședeam singur în banca mea... cu capul roi de materia bine învățată. GALACTION, O. I 57. DLRLC
  • 3. Grup de corpuri cerești, relativ concentrate în spațiu, având caracteristici care sugerează o proveniență comună. DEX '98 DEX '09
etimologie:

roi, roisubstantiv masculin

  • 1. Roire, roit. DEX '98 DLRLC
    sinonime: roire roit
    • format_quote Epoca roilor. DEX '98
    • format_quote În vremea roilor, în toate zilele line se repezea din sat, de la Păuna-Mare, și priveghea, ascultînd cîntecul prisăcii. SADOVEANU, P. M. 50. DLRLC
etimologie:

roi, roiescverb

  • 1. impersonal (Despre albine) A ieși din stup zburând în roiuri spre a-și căuta un nou adăpost și a da naștere unui stup nou; (despre insecte sau păsări mici) a zbura în număr mare de colo până colo. DEX '09 DLRLC
    • format_quote În juru-i roiesc albinele ca o pleavă de aur, scînteietoare la bătaia piezișă a razelor. SADOVEANU, O. VII 205. DLRLC
    • format_quote La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. SAHIA, N. 61. DLRLC
    • format_quote Văd fluturi albaștri, ușori, Roind și bînd miere din flori. EMINESCU, O. I 493. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A fi roit știubeiul ceala acuma vro trei! CONTEMPORANUL, VIII 99. DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) A se răspândi în grupuri, pornind din același loc; a umbla de colo până colo. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O droaie de tineri... roiau în jurul ei. BART, E. 104. DLRLC
      • format_quote De pe atunci au trebuit să fie îmbelșugate și atrăgătoare locurile acestea, pentru ca să roiască și să s-așeze pe-aici popoare venite din depărtări așa de mari. VLAHUȚĂ, R. P. 44. DLRLC
      • format_quote Călăreții împlu cîmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbateci bat cu scările de lemn. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
      • 1.1.1. Folosit și despre lucruri în mișcare. DLRLC
        • format_quote Tractoarele... trăgeau plugurile cu semeție, roind de-a latul pămînturilor alăturate. MIHALE, O. 197. DLRLC
        • format_quote Zăpada măruntă roia licărind în jurul nostru. SADOVEANU, O. I 400. DLRLC
        • format_quote figurat Ariile roiau limpezi... în mintea lui. EMINESCU, N. 69. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.