RODNICÍ, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

A RODNICÍ ~ésc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rodnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicésc, imperf. 3 sg. rodniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. rodniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC adj. v. fertil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink