opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RODNICI, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

RODNICI, rodnicesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face să fie rodnic. – Din rodnic.

rodnici vt [At: HELIADE, O. I, 94 / Pzi: ~cesc / E: rodnic] (Rar) 1-2 A face să fie rodnic (1, 6).

RODNICI, rodnicesc, vb. IV. Tranz. fact. (Rar) A face să fie rodnic. Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG.

A RODNICI ~esc tranz. rar (solul) A face (mai) rodnic; a fertiliza. /Din rodnic

rodnicì v. a fecunda, a fertiliza.

RODNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

RODNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

rodnic, ~ă a [At: (a. 1661) GCR I, 178/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: rod1 + -nic] 1 (D. pământ, ținuturi, țări) Fertil (1). 2 (D. perioade de timp) în care se obțin recolte bogate Si: roditor (5). 3 (D. ploaie) Care face să se producă (mult) rod1 (1) 4 (Îvr; d. plante) Roditor (1) 5 (Fig) Care aduce câștig mare Si: folositor (1), productiv, rentabil, roditor (9). 6 (Înv; d. oameni) Prolific.

RODNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261.

RODNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic

rodnic a. roditor.

ródnic, -ă adj. (d. rod cu suf. -nic). Productiv, fertil: pămînt rodnic.

rodnicésc v. tr. (d. rodnic). Fertilizez, fac rodnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rodnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicesc, 3 sg. rodnicește, imperf. 1 rodniceam; conj. prez. 1 sg. să rodnicesc, 3 să rodnicească

rodnici (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicesc, imperf. 3 sg. rodnicea; conj. prez. 3 să rodnicească

rodnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rodnicesc, imperf. 3 sg. rodnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. rodnicească

rodnic adj. m., pl. rodnici; f. rodnică, pl. rodnice

rodnic adj. m., pl. rodnici; f. rodnică, pl. rodnice

rodnic adj. m., pl. rodnici; f. sg. rodnică, pl. rodnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RODNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.

RODNIC adj. v. fertil.

rodnic adj. v. FECUND. FRUCTUOS. PROLIFIC.

RODNIC adj. bogat, fecund, fertil, gras, mănos, productiv, roditor, (înv.) producător, rodit, rodos, spornic. (Teren ~.)

Intrare: rodnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rodnici
  • rodnicire
  • rodnicit
  • rodnicitu‑
  • rodnicind
  • rodnicindu‑
 singular plural
  • rodnicește
  • rodniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rodnicesc
 (să)
  • rodnicesc
  • rodniceam
  • rodnicii
  • rodnicisem
a II-a (tu)
  • rodnicești
 (să)
  • rodnicești
  • rodniceai
  • rodniciși
  • rodniciseși
a III-a (el, ea)
  • rodnicește
 (să)
  • rodnicească
  • rodnicea
  • rodnici
  • rodnicise
plural I (noi)
  • rodnicim
 (să)
  • rodnicim
  • rodniceam
  • rodnicirăm
  • rodniciserăm
  • rodnicisem
a II-a (voi)
  • rodniciți
 (să)
  • rodniciți
  • rodniceați
  • rodnicirăți
  • rodniciserăți
  • rodniciseți
a III-a (ei, ele)
  • rodnicesc
 (să)
  • rodnicească
  • rodniceau
  • rodniciră
  • rodniciseră
Intrare: rodnic
rodnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rodnic
  • rodnicul
  • rodnicu‑
  • rodnică
  • rodnica
plural
  • rodnici
  • rodnicii
  • rodnice
  • rodnicele
genitiv-dativ singular
  • rodnic
  • rodnicului
  • rodnice
  • rodnicei
plural
  • rodnici
  • rodnicilor
  • rodnice
  • rodnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rodnici, rodnicescverb

  • 1. rar A face să fie rodnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fertiliza
    • format_quote Țăranii rodniceau pămîntul, țiind coarnele plugului. BOLLIAC, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • rodnic DEX '98 DEX '09

rodnic, rodnicăadjectiv

  • 1. adesea figurat Care produce mult rod; care face să rodească mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fecund fertil fructuos productiv prolific
    • format_quote Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. DLRLC
    • format_quote Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. DLRLC
    • format_quote figurat Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. DLRLC
    • format_quote figurat Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a voit să-i asculte. NEGRUZZI, S. I 261. DLRLC
etimologie:
  • Rod + sufix -nic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.