RÓDNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC adj. v. fertil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓDNIC adj. v. fecund, fructuos, prolific.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ródnic adj. m., pl. ródnici; f. sg. ródnică, pl. ródnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink