RODANȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcațiuni. – Din it. radancia.

rodanță sf [At: LTR / Pl: ~țe / E: it radancia] (Nav) Inel metalic, cu un jgheab pe suprafața laterală, care apără ochiurile parâmelor la ambarcații.

RODANȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcații. – Din it. radancia.

RODANȚĂ s.f. (Mar.) Inel metalic pe care se înfășoară capătul unei parîme, care apoi se matisează. [< it. rodancia].

RODANȚĂ s. f. (mar.) inel metalic pe care se înfășoară capătul unei parâme, care apoi se matisează. (< it. rodancia)

rodanță s. f., g.-d. art. rodanței; pl. rodanțe

rodanță s. f., g.-d. art. rodanței; pl. rodanțe

rodanță s. f., g.-d. art. rodanței; pl. rodanțe