5 definiții pentru rocoș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rocoș sn [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~uri / E: pn rokosz] (Înv) Răzvrătire.
ROCOȘ s.n. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. Potolindu-să rocoșul. DOSOFTEI, apud. TDRG. Etimologie: pol. rokosz. Cf. rocosi. Vezi și rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. hăbrușag, rocoșeală, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zurba (2), z u r b a l î c.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rócoș n., pl. urĭ (pol. rokosz, revolta nobilimiĭ leșeștĭ contra regeluĭ și senatuluĭ; rus. rókoš, rut. rákaš, revoltă; ceh. rokoš, rakoš, dieta Poloniiĭ, tumult; ung. rakas, gloată). Vechĭ. Revoltă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROCOȘ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rocoș s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||