ROBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Ansamblul culorii și al particularităților părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.

robă sf [At: I. NEGRUZZI, S. I, 348 / Pl: ~be / E: fr robe] Haină lungă (de culoare neagră) cu mâneci largi, purtată de magistrați (în unele țări și de avocați) în ședințe, precum și de profesorii universitari (la anumite solemnități).

ROBĂ, robe, s. f. 1. Haină de ceremonie, lungă (și neagră), cu mâneci largi, pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. Denumire a culorii și a particularității părului la cai, vaci etc. – Din fr. robe.

ROBĂ, robe, s. f. Haină lungă (și neagră) cu mîneci largi, pe care o purtau altădată magistrații și avocații în ședințe, precum și profesorii universitari la anumite solemnități. Judecătorul vecin, un bătrîn mîncat de scepticism și de reumatisme, își frecă genunchiul sub robă. C. PETRESCU, C. V. 265.

ROBĂ s.f. 1. Haină de ceremonie lungă și cu mîneci largi, purtată altădată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii etc. 2. Părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. [< fr. robe].

ROBĂ s. f. 1. haină lungă (neagră), cu mâneci largi, purtată de magistrați și avocați în exercițiul funcțiunii, precum și de profesorii universitari (la anumite solemnități). 2. părul unui animal (cal, vacă etc.) cu particularitățile lui de culoare. (< fr. robe)

ROBĂ ~e f. Haină (neagră), lungă, cu mâneci largi, purtată de magistrați în ședințe și de profesorii universitari la anumite solemnități. /<fr. robe

robă f. haina lungă a magistraților (= fr. robe).

*róbă f., pl. e (fr. robe, id.). Togă, haĭna saŭ mantia pe care o poartă judecătoriĭ în ședință.

robă s. f., g.-d. art. robei; pl. robe

robă s. f., g.-d. art. robei; pl. robe corectat(ă)

robă s. f., g.-d. art. robei; pl. robe

ROBĂ s. (rar) togă. (~ de magistrat.)

ROBĂ s. (rar) togă. (~ de magistrat.)