robustețe sf [At: ARISTIA, PLUT. / E: robust + -ețe cf fr robustesse] 1-3 Însușirea de a fi robust (1-3) Si: putere, vigoare.

ROBUSTEȚE s. f. Faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică.

ROBUSTEȚE s.f. Însușirea de a fi robust; putere, vigoare fizică. [Cf. fr. robustesse].

ROBUSTEȚE s. f. faptul de a fi robust; putere, vigoare fizică. (< fr. robustesse)

ROBUSTEȚE f. livr. Caracter robust. [G.-D. robusteții] /<fr. robustesse

*robustéță f., pl. e (d. robust; fr. -stesse, it. -stezza). Calitatea de a fi robust.

robustețe s. f., art. robustețea, g.-d. art. robusteții

robustețe s. f., art. robustețea, g.-d. art. robusteții

robustețe s. f., art. robustețea, g.-d. art. robusteții

robustețe

ROBUSTEȚE s. v. energie.

ROBUSTEȚE s. dinamism, energie, forță, impetuozitate, putere, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.)