3 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBOT2 s. n. v. robotă.

ROBOT1, roboți, s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex cu legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

robot1 sm [At: VINE A, L. I, 15 / Pl: ~oți / E: fr robot] 1 Aparat automat care poate îndeplini, pe baza unui sistem complex de programe, o serie de acțiuni dirijate, asemănătoare unor acțiuni omenești. 2 Aparat electrocasnic folosit în bucătărie, combinând mai multe aparate simple (mixer, storcător, râzătoare etc.). 3 (Fig) Persoană care trudește tot timpul (fără folos personal). 4 Persoană care se mișcă, lucrează, acționează etc. în mod automat, fără să se gândească la ceea ce face.

ROBOT1, roboți, s. m. Sistem automatizat care acționează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacționează la anumite influențe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din fr. robot.

ROBOT2, roboți, s. m. Automat care îndeplinește anumite lucrări complicate, dînd impresia unor acțiuni omenești. ♦ Fig. Persoană care muncește din greu și fără (mult) folos personal, muncitor de corvadă.

ROBOT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (Fig.) Om care trudește tot timpul (fără folos personal). [< fr. robot, cf. ceh. robota – muncă].

ROBOT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr. robot)

ROBOT ~ți m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operații complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care muncește din greu, în mod mecanic. /<fr. robot

*róbot m. (cuv. ceh. V. robotă). Automat, mașină cam de forma unuĭ om și care pare că lucrează de la sine.

PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează figura unei persoane. Portret-robot = desen al figurii unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Prezentare fizică și morală a unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.

ROBOTĂ s. f. 1. (În Evul Mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din Țările Române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robotă.Var.: (înv.) robot s. n.] – Din sl. robota.

portret sn [At: PLEȘOIANU, AB. 72/10 / V: (îvp) pot~, (reg) potree sf, pat~, potrit, put~ / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr portrait cf rs портрет] 1 Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane Si: (înv) obraz. 2 (Pex; îc) ~-robot Desen care înfățișează trăsăturile unui criminal căutat, realizat pe baza relatării victimei sau a martorilor. 3 (Pgn) Imagine tip. 4 (Pex; îc) ~-vorbit Procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 5 (Îvr) Chip. 6 (Rar; pan) Persoană care seamănă perfect la chip cu alta, de obicei, rudă. 7 Prezentare a aspectului fizic sau moral al cuiva într-o operă literară, mai ales epică. 8 (Pex) Specie literară epică ce cultivă portretul (6). 9 (Pgn) Prezentare în scris a unei epoci, societăți, stări de lucruri.

robotă2 sf [At: TDRG / A: nct / Pl: ~te / E: nct] (Mold) Ferment (1).

robo1 sf [At: ȘINCAI, HR. III, 187/29 / V: robot (A și: robot) sn, (reg) ~budă / A și: robotă / Pl: ~te / E: vsl ровота] 1 Muncă obligatorie pe care o prestau clăcașii (iobagii) în folosul stăpânului Si: clacă (1). 2 Muncă gratuită pentru efectuarea unor lucrări (de interes obștesc) Si: prestație. 3 Muncă (grea) Si: trudă.

PORTRET, portrete, s. n. 1. Pictură, desen, sculptură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ◊ Portret-robot = desen al chipului unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. Portret-vorbit = procedeu de identificare criminalistică bazat pe descrierea semnalmentelor infractorului de către victimă sau de către martori. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară; operă literară cu un asemenea conținut. [Pl. și: (înv.) portreturi] – Din fr. portrait.

ROBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robotă.Var.: (înv.) robot s. n.] – Din sl. robota.

ROBOTĂ s. f. (Și în forma robot) 1. Muncă pe care o prestau altădată țăranii în folosul moșierilor; clacă. Împărțeala săptămînii: patru zile de robot (adică de clacă); a cincea la pescărit; a șasea la vînătoare. ODOBESCU, S. III 530. 2. (Astăzi) Muncă, activitate; roboteală. [Mîinile] noastre sînt învățate cu robotul. C. PETRESCU, A. R. 54. Nesfîrșit i s-a părut ceasul cît a mai stat pe prispa de lut a lui Țigău, privind robotul potolit al Rusandei. POPA, V. 285. Bărbatul (era) toată ziua cu robota prin lan sau prin tîrg și nevasta făcea ce-i plăcea acasă. La TDRG. – Accentuat și: (Transilv.) robotă. – Variantă: robot (accentuat și robot) s. n.

PORTRET s.n. 1. Desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ Portret-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, alcătuit după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori, decupîndu-se părți din diferite fotografii ale altor oameni; (p. ext.) schemă umană, imagine-tip. 2. Înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj, într-o operă literară. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. portrait].

PORTRET s. n. 1. desen, pictură, fotografie etc. care înfățișează chipul unei persoane. ♦ ~-robot = portret care întrunește trăsăturile unui criminal căutat, după semnalmentele furnizate de mai mulți informatori. 2. înfățișare a aspectului fizic și moral al unui personaj într-o operă literară. (< fr. portrait)

avion-robot s. n.„Se poate decola și zbura cu un aparat fără combustibil? Se pare că da, întrucât în scurt timp un astfel de avion-robot va fi testat în Canada.” R.l. 6 V 89 p. 6 (din avion + robot)

bolnav-robot s. m.„Un profesor de la Facultatea de medicină din Tokio a pus la punct un bolnav-robot, capabil să simuleze simptomele câtorva zeci de maladii.” Sc. 24 II 83 p. 5 //din bolnav + robot//

portret-robot s. n.1. Portret schematic reconstruit din elemente-tip pentru a identifica pe cineva (ceva) ◊ „După ce presa britanică i-a publicat «portretul-robot», acest păianjen de dimensiuni neobișnuite pe continent a fost observat în mai multe rânduri în centrul Basildonului [...]” R.l. 14 IX 77 p. 6. ♦ 2. Ansamblul trăsăturilor caracteristice unei categorii de persoane sau de lucruri ◊ Portretul-robot al telespectatorului nu se poate face pentru [...] că în fața micului ecran [...] nu există un public, ci publicuri.” Cont. 5 V 78 p. 9. ◊ „Cercetătorii [...] au întocmit un veritabil «portret-robot» al longevivului, în care punctele-cheie sunt următoarele [...]” I.B. 13 VII 82 p. 4. ◊ „Studiind aptitudinile unor jucători europeni, amintita revistă a stabilit un portret-robot al marcatorului-tip [...]” R.l. 25 X 94 p. 15; v. și 20 III 78 p. 6, 1 XII 79 p. 6, Săpt. 26 VI 81 p. 6 (din fr. portrait-robot; DMN 1950; DN3)

poză-robot s. f. Portret-robot ◊ „Imaginea parazitului social, voios șarjată până la clișeizare [...] este derutantă. Ea ne propune ca țintă a ridiculizării o fantoșă, un infantil, un întârziat, aproape inofensiv șantajist al afecțiunii familiale. Așa să fie? Categoric, nu. Parazitul nu este un pomanagiu al hatârurilor și cred că a-i perpetua sus-amintita poză-robot e o periculoasă dezinformare.” I.B. 10 X 80 p. 1 (din poză + robot)

ROBO f. 1) (în țările române) Muncă pe care o prestau țăranii săraci în folosul boierilor. 2) Muncă neîntreruptă și grea. /<sl. robota

robotă f. Tr. clacă. [Serb. ROBOTA, corvadă].

róbotă f., pl. e (vsl. bg. rabota, sîrb. rabota, robota, rus. rabóta, rut. pol. ceh. ro-, rudă cu germ. arbeit, muncă; ung. robot, rabot. V. horbotă). Trans. Clacă, corvadă, munca șerbuluĭ pe moșia boĭeruluĭ odinioară. Mold. Fam. Muncă. Rar (după pol.). Ferment, țaĭcă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

portret-robot s. n., pl. portrete-robot

!robotă (înv.) s. f., g.-d. art. robotei

*portret-robot s. n., pl. portrete-robot

!robotă/robo (înv.) s. f., g.-d. art. robotei/robotei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROBO s. v. clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea „clacă” în Țara Românească și „boieresc” în Moldova.)

ROBO s. (IST.) boieresc, clacă. (Ca formă a rentei feudale, ~ din Transilvania se numea clacă în Țara Românească și boieresc în Moldova.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROBÓT (< fr.; {s} ceh. robota „muncă”) s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex de legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. El poate înlocui efortul uman, deși nu are, în cele mai multe cazuri, vreo asemănare cu omul sau sau un mod de funcționare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) aparținând scriitorului ceh Karel Capek. În prezent se utilizează r. foarte performanți la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau execută unele lucrări în condiții periculoase pentru om. R. cu formă omenească sunt numiți androizi.

Intrare: robot (aparat)
robot2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robot
  • robotul
  • robotu‑
plural
  • roboți
  • roboții
genitiv-dativ singular
  • robot
  • robotului
plural
  • roboți
  • roboților
vocativ singular
plural
Intrare: portret-robot
portret-robot substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portret-robot
  • portretul-robot
plural
  • portrete-robot
  • portretele-robot
genitiv-dativ singular
  • portret-robot
  • portretului-robot
plural
  • portrete-robot
  • portretelor-robot
vocativ singular
plural
Intrare: robotă
  • pronunție: robotă, robo
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robotă
  • robota
plural
  • robote
  • robotele
genitiv-dativ singular
  • robote
  • robotei
plural
  • robote
  • robotelor
vocativ singular
plural
robot1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robot
  • robotul
  • robotu‑
plural
  • robote
  • robotele
genitiv-dativ singular
  • robot
  • robotului
plural
  • robote
  • robotelor
vocativ singular
plural
robudă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

robot, roboțisubstantiv masculin

  • 1. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex cu legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. figurat Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

portret-robot, portrete-robotsubstantiv neutru

  • 1. Desen al figurii unei persoane realizat pe baza relatărilor victimei sau ale martorilor. DEX '09 DN

robotă, robotesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din Țările Române în folosul boierilor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Împărțeala săptămînii: patru zile de robot (adică de clacă); a cincea la pescărit; a șasea la vînătoare. ODOBESCU, S. III 530. DLRLC
  • 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Mâinile] noastre sînt învățate cu robotul. C. PETRESCU, A. R. 54. DLRLC
    • format_quote Nesfîrșit i s-a părut ceasul cît a mai stat pe prispa de lut a lui Țigău, privind robotul potolit al Rusandei. POPA, V. 285. DLRLC
    • format_quote Bărbatul (era) toată ziua cu robota prin lan sau prin tîrg și nevasta făcea ce-i plăcea acasă. La TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic