2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

robire sf [At: BIBLIA (1688), 3382/19 / Pl: ~ri / E: robi] 1 Înrobire. 2 (Înv) Ocupare (prin forța armelor) a unui teritoriu. 3 Luare de prizonieri (de război) Si: prizonierat, captivitate (1), robie (3). 4 Subjugare totală față de un sentiment, de o pasiune, de o îndeletnicire etc. Si: dominație (1), robie (11).

ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a robi și rezultatul ei; stare de rob, robie. Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. ◊ Fig. Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157.

ROBI, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ♦ A munci din greu. 3. Tranz. A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl exercită). ♦ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.

robesc, ~ească a [At: F (1884), 170 / Pl: ~ești / E: rob + -esc] 1 (Reg) Care aparține unui rob (1). 2 (Reg) Specific robului (1). 3 Privitor la un rob (1).

robi [At: CORESI, EV. 155 / Pzi: ~besc / E: rob] 1 vt A aduce pe cineva în starea de rob (1). 2 vt A ține în captivitate. 3 vt (Îvr) A supune. 4 vz A trăi în robie. 5 vi A munci din greu, ca un rob (1). 6 vi (Îvp) A sluji pe cineva Si: a servi. 7 vt (înv; c. i. de obicei o țară, un popor, un oraș etc.) A cuceri (6). 8 vt (Îvp) A întemnița. 9 vt (Fig; d. persoane sau manifestări ale lor) A cuceri prin farmecul pe care-l exercită. 10 vt (D. pasiuni, sentimente, preocupări etc.) A înlănțui. 11 vt A se lăsa subjugat, dominat (de cineva sau de ceva) 12 vr A fi robul unei pasiuni.

ROBI, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob. 2. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. ◊ A munci din greu. 3. Tranz. A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc.; a exploata. 4. Tranz. Fig. A înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl execită). ◊ Refl. A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. – Din rob.

ROBI, robesc, vb. IV. 1. Tranz. A lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a supune la o viață de rob. Stați, boieri!... Nu mă-ți robi voi pe mine. HASDEU, R. V. 41. Hai, dar să le ieșim în cale și să-i robim. ALECSANDRI, T. I 457. Nu știu, turcii l-au robit, De opt zile n-a venit. HODOȘ, P. P. 217. ◊ Fig. Hei, doamne, măria-ta, Oile sînt romînești, Din sat de la Zărniești: Ori voiești să le robești? TEODORESCU, P. P. 478. ◊ Absil. Boierii, ca să robească, unii cu alții se ceartă. HASDEU, R. V. 41. 2. Tranz. A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială; a exploata. [Îl văzu pe Sava] robind munca săracilor pescari, vînzîndu-le uneltele, călcîndu-le casele. SADOVEANU, O. VIII 236. ◊ Refl. pas. Mi-e viața turburată Și mi-e inima-ntristată De cînd țara s-a robit [turcilor]. BOLINTINEANU, O. 8. 3. Intranz. A trăi în robie, a fi rob. [Ercule] nu va avea tămăduire fără numai dacă se va vinde pre el și va robi măcar un an de zile. ISPIRESCU, U. 70. Mai bine să murim, decît să robim. ALECSANDRI, T. II 12. ♦ A munci din greu, a duce viață de rob. Robesc aci toată ziua. Nici nu ies din casă. C. PETRESCU, C. V. 96. La ce, maică, m-ai făcut Chiar sub umbra spinului Să robesc străinului? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 179. Eu voios aș cătăni, La străini de n-aș robi. ALECSANDRI, P. P. 294. 4. Tranz. Fig. A înlănțui, a încătușa, a subjuga (prin farmecul pe care îl exercită). Pe el îl respectam și-l admiram, robit de mintea lui superioară, de inima lui francă. GALACTION, O. I 100. Cîntă greieri la izvor, Apa strălucind se mișcă; Ascultînd, robit de farmec Stă drumețul visător. IOSIF, T. 162. Zîna se purtă cu mare bună-cuviință și vorbi astfel încît robi toate inimile. ISPIRESCU, L. 39. ◊ Absol. Este o minune cum robești... Voi face tot ce poruncești. MACEDONSKI, O. II 315. ♦ Refl. A se lăsa dominat (de cineva sau de ceva); a fi robul unei pasiuni. Tu, moglanule de Oșlobene... te robești pîntecelui și nu-ți dai cîtuși de puțină osteneală minței. CREANGĂ, A. 78. Dumneata ai luat un capriț drept amor... dar... inima mea n-are plecare a se robi. NEGRUZZI, S. I 25. 5. Tranz. (Popular) A întemnița.

A ROBI ~esc 1. tranz. 1) v. A ÎNROBI. 2) fig. A transforma în rob, fiind încântat de anumite însușiri; a subjuga. 2. intranz. 1) A fi rob. 2) fig. A munci din greu (ca un rob); a iobăgi; a șerbi. /Din rob

robì v. 1. a face rob (captiv sau sclav); 2. a subjuga, a supune; 3. fig. a captiva: robește toate inimile. [Tras din rob].

robésc v. tr. (vsl. rabiti, rabotiti, a robi, sîrb. rabiti, a munci, robiti, a robi, a jăfui). Prefac în rob. Subjug, aservesc, supun: a robi o provincie. Fig. Captivez, supun pin farmec: farmecu eĭ l-a robit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

robire s. f., g.-d. art. robirii; pl. robiri

robire s. f., g.-d. art. robirii; pl. robiri

robire s. f., g.-d. art. robirii; pl. robiri

robi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robesc, 3 sg. robește, imperf. 1 robeam; conj. prez. 1 sg. să robesc, 3 să robească

robi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robesc, imperf. 3 sg. robea; conj. prez. 3 să robească

robi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. robesc, imperf. 3 sg. robea; conj. prez. 3 sg. și pl. robească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROBIRE s. v. captivitate, prizonierat, robie, sclavie.

robire s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBIE. SCLAVIE.

ROBIRE s. aservire, înrobire, robie, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.)

ROBI vb. 1. v. înrobi. 2. v. subjuga. 3. v. trudi.

ROBI vb. v. aresta, captiva, deține, domina, închide, întemnița, reține, stăpâni, subjuga.

robi vb. v. ARESTA. CAPTIVA. DEȚINE. DOMINA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE. STĂPÎNI. SUBJUGA.

ROBI vb. 1. a înrobi, (înv.) a prăda. (A ~ un prizonier.) 2. a aservi, a înrobi, a subjuga, a supune, (fig.) a înfeuda, a îngenunchea. (A ~ un popor străin.) 3. a trudi. (A ~ din greu în slujba lui.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

robi, robesc, (robdi), vb. tranz., refl. – A lucra istovitor: „Acolo robdeai până se rupea cămașa în spate” (Bârsana, 2013). – Din rob (< sl. robǔ) (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: robire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robire
  • robirea
plural
  • robiri
  • robirile
genitiv-dativ singular
  • robiri
  • robirii
plural
  • robiri
  • robirilor
vocativ singular
plural
Intrare: robi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • robi
  • robire
  • robit
  • robitu‑
  • robind
  • robindu‑
singular plural
  • robește
  • robiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • robesc
(să)
  • robesc
  • robeam
  • robii
  • robisem
a II-a (tu)
  • robești
(să)
  • robești
  • robeai
  • robiși
  • robiseși
a III-a (el, ea)
  • robește
(să)
  • robească
  • robea
  • robi
  • robise
plural I (noi)
  • robim
(să)
  • robim
  • robeam
  • robirăm
  • robiserăm
  • robisem
a II-a (voi)
  • robiți
(să)
  • robiți
  • robeați
  • robirăți
  • robiserăți
  • robiseți
a III-a (ei, ele)
  • robesc
(să)
  • robească
  • robeau
  • robi
  • robiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

robire, robirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. DLRLC
    • format_quote Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. DLRLC
    • format_quote Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. DLRLC
    • format_quote figurat Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157. DLRLC
etimologie:
  • vezi robi DEX '98 DEX '09

robi, robescverb

  • 1. tranzitiv A lua cuiva libertatea; a ține în captivitate, a aduce în stare de rob. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stați, boieri!... Nu mă-ți robi voi pe mine. HASDEU, R. V. 41. DLRLC
    • format_quote Hai, dar să le ieșim în cale și să-i robim. ALECSANDRI, T. I 457. DLRLC
    • format_quote Nu știu, turcii l-au robit, De opt zile n-a venit. HODOȘ, P. P. 217. DLRLC
    • format_quote figurat Hei, doamne, măria-ta, Oile sînt romînești, Din sat de la Zărniești: Ori voiești să le robești? TEODORESCU, P. P. 478. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Boierii, ca să robească, unii cu alții se ceartă. HASDEU, R. V. 41. DLRLC
  • 2. intranzitiv A trăi în robie, a fi rob. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Ercule] nu va avea tămăduire fără numai dacă se va vinde pre el și va robi măcar un an de zile. ISPIRESCU, U. 70. DLRLC
    • format_quote Mai bine să murim, decît să robim. ALECSANDRI, T. II 12. DLRLC
    • 2.1. A munci din greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Robesc aci toată ziua. Nici nu ies din casă. C. PETRESCU, C. V. 96. DLRLC
      • format_quote La ce, maică, m-ai făcut Chiar sub umbra spinului Să robesc străinului? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 179. DLRLC
      • format_quote Eu voios aș cătăni, La străini de n-aș robi. ALECSANDRI, P. P. 294. DLRLC
  • 3. tranzitiv A menține o persoană sau o colectivitate în relații de subjugare politică, economică și socială, a aservi o țară, un popor etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Îl văzu pe Sava] robind munca săracilor pescari, vînzîndu-le uneltele, călcîndu-le casele. SADOVEANU, O. VIII 236. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Mi-e viața turburată Și mi-e inima-ntristată De cînd țara s-a robit [turcilor]. BOLINTINEANU, O. 8. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A înlănțui, a încleșta, a subjuga pe cineva (prin farmecul pe care îl exercită). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pe el îl respectam și-l admiram, robit de mintea lui superioară, de inima lui francă. GALACTION, O. I 100. DLRLC
    • format_quote Cîntă greieri la izvor, Apa strălucind se mișcă; Ascultînd, robit de farmec Stă drumețul visător. IOSIF, T. 162. DLRLC
    • format_quote Zîna se purtă cu mare bună-cuviință și vorbi astfel încît robi toate inimile. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Este o minune cum robești... Voi face tot ce poruncești. MACEDONSKI, O. II 315. DLRLC
    • 4.1. reflexiv A fi robul unei pasiuni, a fi dominat de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tu, moglanule de Oșlobene... te robești pîntecelui și nu-ți dai cîtuși de puțină osteneală minței. CREANGĂ, A. 78. DLRLC
      • format_quote Dumneata ai luat un capriț drept amor... dar... inima mea n-are plecare a se robi. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
  • 5. tranzitiv popular Întemnița. DLRLC
    sinonime: întemnița
etimologie:
  • rob DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.