RIZOM, rizomi, s. m. Tulpină subterană a anumitor plante, lipsită de clorofilă, cu aspect asemănător rădăcinii, uneori cu frunze rudimentare, care servește la înmagazinarea substanțelor de rezervă și ca organ de înmulțire vegetativă. – Din fr. rhizome.

rizom sm [At: CAIET, 71^r/24 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~i / E: fr rhizome, lat rhizoma] (Bot) Tulpină subterană lipsită de clorofilă, uneori cu frunze rudimentare, care servește la înmagazinarea substanțelor nutritive de rezervă și ca organ de înmulțire vegetativă Si: bulb (1), tubercul.

RIZOM, rizomi, s. m. Tulpină subterană simplă sau ramificată, lipsită de clorofilă, a anumitor plante, cu aspect asemănător rădăcinii, de care se deosebește prin prezența mugurilor la subsuoara unor frunze rudimentare, în formă de solzi, și prin structura internă. – Din fr. rhizome.

RIZOM, rizomi, s. m. Tulpină subterană a anumitor plante. Rizomul emite tulpini sterile și fertile. FLORA R.P.R. II 80.

RIZOM s.m. Tulpină subterană a unor plante. [< fr. rhizome, cf. gr. rhiza – rădăcină].

RIZOM s. m. tulpină subterană a unor plante, lipsită de clorofilă. (< fr. rhizome, lat. rhizoma)

RIZOM ~i m. Tulpină subterană în care se acumulează substanțe nutritive și care servește ca organ de înmulțire vegetativă. /<fr. rhizome

rizom n. Bot. rădăcina de sub pământ a unor plante, se prelungește la un capăt și se pierde de celălalt.

rizomă sf vz rizom

*rizómă f., pl. e (vgr. rizoma, d. ríza, rădăcină). Bot. Tulpină subterană, ca la stînjinel.

rizom s. m., pl. rizomi

rizom s. m., pl. rizomi

rizom s. m., pl. rizomi

RIZÓM (< fr.) s. m. Tulpină subterană, cărnoasă, cu noduri și internoduri, la plantele erbacee perene, lipsită de clorofilă, uneori cu frunze rudimentare (scvame), în formă de solzi. R. este foarte important în viața plantei, servind la înmagazinarea substanțelor de rezervă și ca organ de înmulțire vegetativă prin muguri terminali sau laterali (de la nivelul nodurilor).