14 definiții pentru rizibil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIZIBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. De râs, de batjocură; ridicol, caraghios. – Din fr. risible.

rizibil, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~i, ~e / E: fr risible] Ridicol (1).

RIZIBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. (Rar) De râs, de batjocură; ridicol, caraghios. – Din fr. risible.

RIZIBIL, -Ă, rizibili, -e, adj. (Rar) De rîs, ridicol.

RIZIBIL, -Ă adj. (Rar) De rîs, ridicol, de batjocură. [Cf. fr. risible].

RIZIBIL, -Ă adj. de râs, ridicol. (< fr. risible)

RIZIBIL ~ă (~i, ~e) Care provoacă râsul; în măsură să stârnească râsul; ridicol; caraghios. /<fr. risible

rizibil a. 1. ce face să râdem; 2. demn de a fi luat în râs.

*rizíbil, -ă adj. (fr. risible, d. lat. risibilis). Care poate rîde (ca omu). Ridicul, demn de rîs: aventură rizibilă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rizibil adj. m., pl. rizibili; f. rizibilă, pl. rizibile

rizibil adj. m., pl. rizibili; f. rizibilă, pl. rizibile

rizibil adj. m., pl. rizibili; f. sg. rizibilă, pl. rizibile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIZIBIL adj. comic, ridicol. (Are o înfățișare ~.)

Intrare: rizibil
rizibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rizibil
  • rizibilul
  • rizibilu‑
  • rizibilă
  • rizibila
plural
  • rizibili
  • rizibilii
  • rizibile
  • rizibilele
genitiv-dativ singular
  • rizibil
  • rizibilului
  • rizibile
  • rizibilei
plural
  • rizibili
  • rizibililor
  • rizibile
  • rizibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rizibil, rizibilăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.