RIVALIZÁRE, rivalizări, s. f. Faptul de a rivaliza. – V. rivaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

RIVALIZÁRE s.f. Acțiunea de a rivaliza. [< rivaliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rivalizáre s. f., g.-d. art. rivalizării; pl. rivalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIVALIZÁ, rivalizez, vb. I. Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din fr. rivaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RIVALIZÁ ~éz intranz. 1) A fi rival; a lupta pentru întâietate într-un domeniu. 2) A avea aproximativ șanse egale de izbândă; a sta pe aceeași treaptă. /<fr. rivaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIVALIZÁ vb. I. intr. A năzui, a tinde să ajungă. ♦ A sta alături de...; a egala. [< fr. rivaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIVALIZÁ vb. intr. a aspira, a tinde să ajungă, să întreacă pe cineva; a concura. ◊ a sta alături de...; a egala. (< fr. rivaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RIVALIZÁ vb. v. concura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rivalizá vb., ind. prez. 1 sg. rivalizéz, 3 sg. și pl. rivalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink