RITUÁLIC, -Ă, ritualici, -ce, adj. (Rar) Ritual. [Pr.: -tu-a-] – Ritual + suf. -ic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
bogdang
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RITUÁLIC, -Ă adj. ritual (I). (< germ. ritualisch)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RITUÁLIC adj. v. ritual.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rituálic adj. m. (sil. -tu-a-), pl. rituálici; f. sg. rituálică, pl. rituálice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rituálic, -ă adj. (rar) De ritual ◊ „[...] au gândit piesa [...] într-un sens ritualic, al unei geometrizări pregnante a tensiunii dramatice.” Luc. 23 IX 78 p. 4 (din ritual + -ic; DEX)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink