18 definiții pentru ritornelă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RITORNELĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. ♦ Improvizație poetică formată din trei versuri, în care cel de-al treilea rimează cu primul. [Var.: riturne s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle.

RITORNELĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturne s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle.

RITORNELĂ, ritornele, s. f. (Și în forma riturnelă) 1. (Muz.) Fragment de muzică instrumentală care servește ca preludiu și adeseori și ca încheiere a unei arii. Coardele și naiul începură riturnela simplă a vechii balade, iar lăutarul... prinse a ne spune, în versuri surprinzătoare și mărețe, povestea lui Corbea. SADOVEANU, E. 170. Semnal pe care tot francezul îl știe și-l cîntă pe riturnela poporană. ODOBESCU, S. III 97. 2. Poezie de trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. – Variantă: riturne s. f.

RITORNE s.f. 1. Fragment de muzică instrumentală care precedă sau încheie o arie. ♦ Fragment de muzică instrumentală care precedă dansurile sau alternează cu ele. 2. Vers sau grup de versuri repetate în intervale regulate într-o poezie. ♦ Poezie de trei versuri, dintre care ultimul, cu caracter epigramatic, rimează cu primul. [Var. riturnelă s.f. / < it. ritornello, cf. fr. ritournelle].

RITORNE s. f. 1. fragment de muzică instrumentală cu caracter de refren care încadrează cântul în piesele strofice sau dansurile în muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate într-o poezie. ◊ poezie de trei versuri, ultimul rimând cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle)

RITORNELĂ ~e f. 1) Reluare într-o melodie a unui refren după fiecare strofă cântată. 2) Fragment de muzică instrumentală care se intercalează între elementele componente ale unui program de dansuri. 3) Scurtă poezie compusă din strofe de câte trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. 4) Vers sau grup de versuri care se repetă la intervale regulate într-o poezie. /<it. ritornello, fr. ritournelle

ritornelă f. 1. Muz. un fel de preludiu, simfonie ce precede sau urmează după o arie; 2. poezioară de 3 versuri din cari unul rimează cu al treilea.

RITURNE s. f. v. ritornelă.

riturne sf [At: ODOBESCU, S. III, 97 / V: ~tor~ / Pl: ~le / E: fr ritournelle, it ritornello] 1 (Muz; înv) Refren. 2 (Muz) Fragment de muzică instrumentală care servește ca preludiu sau ca încheiere a unei arii. 3 (Muz) Fragment instrumental care precedă dansurile sau alternează cu ele. 4 Vers (sau grup de versuri) repetate într-o poezie, la intervale regulate. 5 (Rar) Poezie formată din trei versuri, dintre care primul rimează cu al treilea. 6 (Nob) Rondel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ritornelă s. f., g.-d. art. ritornelei; pl. ritornele

ritornelă s. f., g.-d. art. ritornelei; pl. ritornele

ritorne s. f., g.-d. art. ritornelei; pl. ritornele

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RITORNELĂ (< fr. ritournelle < it. ritornello, din ritorno, întoarcere) Scurtă poezie, limitată la trei versuri, ultimul vers rimînd cu primul, care adesea este mai scurt decît celelalte două. I se atribuie o origine provensală, unii cercetători derivînd-o însă din vechile cîntece populare toscane. În poezia noastră, G. Coșbuc, în volumul Balade și idile, are un număr de 19 ritornele (Fresco-ritornele), pe care le denumește Improvizări. Ex. Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o, Sînt beat de cad în gropi, și-a cui o vina? A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato! Pe cînd eram noi mici, mi-ai fost ca soră Și prietenă mi-ai fost, de cînd ești fată mare, Iar mama vrea de-acum să-i fii, drăguță, noră!

riturnelă (< it. ritornello „întoarcere”) 1. Vechi cântec popular italian cu strofe de trei versuri, în care versul 1 și 3 rimau dând naștere formei a-b-a (v. lied). 2. Refren* în muzica corală a Renașterii* it. [în baladă (I, 1), frottola* și madrigal*]. 3. Fragment melodic (melodie*) instr. cu rol arhitectonic sau/și dramatic în cadrul operei* monteverdiene. ♦ În sec. 17-18, r. intervenea între strofele unui cântec sau ale unei arii* (aria da capo). 4. În concerto grosso*, parte omofonă* – mai rar fugato* cu rol de introducere, intermediu sau încheiere ce revine orch. [v. tutti (2)]. 5. În folc. românesc, parte executată instr. în interiorul unei balade (IV).

Intrare: ritornelă
ritornelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ritorne
  • ritornela
plural
  • ritornele
  • ritornelele
genitiv-dativ singular
  • ritornele
  • ritornelei
plural
  • ritornele
  • ritornelelor
vocativ singular
plural
riturnelă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • riturne
  • riturnela
plural
  • riturnele
  • riturnelele
genitiv-dativ singular
  • riturnele
  • riturnelei
plural
  • riturnele
  • riturnelelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ritorne, ritornelesubstantiv feminin

  • 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. DEX '09 DN
    sinonime: refren
    • diferențiere muzică Fragment de muzică instrumentală care servește ca preludiu și adeseori și ca încheiere a unei arii. DLRLC DN
      • format_quote Coardele și naiul începură riturnela simplă a vechii balade, iar lăutarul... prinse a ne spune, în versuri surprinzătoare și mărețe, povestea lui Corbea. SADOVEANU, E. 170. DLRLC
      • format_quote Semnal pe care tot francezul îl știe și-l cîntă pe riturnela poporană. ODOBESCU, S. III 97. DLRLC
  • 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Improvizație poetică formată din trei versuri, în care cel de-al treilea rimează cu primul. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.