ritmoterapie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: ritm + terapie] Terapie psihică și fiziologică, constând în exerciții de restructurare a ritmului funcțional perturbat patologic.

RITMOTERAPIE s. f. procedeu terapeutic prin exerciții la refacere a ritmului funcțional perturbat patologic, în bâlbâială, stări spastice, ticuri etc. (< ritmo²- + -terapie²)

RITMO- „ritm, ritmicitate”. ◊ gr. rhythmos „cadență, ritm” > fr. rhythmo-, engl. id. > rom. ritmo-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de reprezentare grafică a raportului dintre etapele de sedimentare a depozitelor grosiere (oscilații negative ale nivelului marii) și a depozitelor fine (oscilații pozitive) din cadrul unor cicluri de sedimente; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic fiziologic și psihic, bazat pe principiul desfășurării ritmice a proceselor vitale fundamentale.