RITM²(O)-, -RITMIE elem. „ritm, cadență”. (< fr. rythm/o/-, -rythmie, cf. lat. rhythmus, gr. rhythmos)

-RITMIE elem. ritm²(o)-.

RITMO- „ritm, ritmicitate”. ◊ gr. rhythmos „cadență, ritm” > fr. rhythmo-, engl. id. > rom. ritmo-. □ ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de reprezentare grafică a raportului dintre etapele de sedimentare a depozitelor grosiere (oscilații negative ale nivelului marii) și a depozitelor fine (oscilații pozitive) din cadrul unor cicluri de sedimente; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic fiziologic și psihic, bazat pe principiul desfășurării ritmice a proceselor vitale fundamentale.

ritmo di tre (quattro) battute (expr. it.) v. battuta.

-RITMIE „cadență, ritm, ritmicitate”. ◊ gr. rhythmos „ritm, cadență” > fr. -rythmie, germ. -rhythmie, it. -ritmia > rom. -ritmie.