6 definiții pentru «ritma»   conjugări

RITMÁ, ritmez, vb. I. Tranz. A pune accentul pe silabele unui vers, p. ext. ale unei fraze. – Din fr. rythmer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RITMÁ ~éz tranz. 1) (melodii, versuri, mișcări etc.) A face să capete ritm. 2) A supune unui ritm regulat și pronunțat; a cadența. ~ mersul. /<fr. rythmer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RITMÁ vb. I. tr. A da, a imprima un ritm (unei melodii); a pune accentul pe silabele unui vers, ale unei fraze. [Cf. fr. rythmer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RITMÁ vb. tr. a imprima un ritm (unui vers, unei melodii, mișcări); a cadența. (< fr. rythmer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RITMÁ vb. v. cadența.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ritmá vb., ind. prez. 1 sg. ritméz, 3 sg. și pl. ritmeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink