RISIPITÚRĂ, risipituri, s. f. (Înv.) Dărâmătură, ruină. – Din risipi + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

RISIPITÚRĂ s. v. abis, adânc, dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbușitură, prăpastie, ruină, surpătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belșug, abundență. 2. împrăștiere, alungare; înfrângere, zdrobire. 3. dărâmare, năruire, distrugere.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink