2 intrări
43 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (4)
- relaționale (10)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RISIPIT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. 2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit. 3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt. 4. (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. – V. risipi.
RISIPIT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspândit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. 2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală; irosit. 3. (Despre armate sau cete înarmate) Pus pe fugă; alungat, înfrânt. 4. (Despre construcții) Stricat, sfărâmat; prăbușit, ruinat. – V. risipi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
risipit2, ~ă [At: PRAV. GOV. 452/5 / V: (îvr) răs~ (S și: resipit), (reg) răsup~, sirip~ / Pl: ~iți, ~e / E: risipi] 1 a Aruncat în toate părțile. 2 a Distrus prin împrăștiere. 3 a Răspândit ici și colo Si: difuz (2), răsfirat. 4 a (D. fân, otavă) Întins (pentru a se usca mai repede). 5 a Încurcat. 6 a (D. o avere, un bun material, bani etc.; îoc economisit) Cheltuit fără socoteală Si: irosit2, (reg) părăduit2. 7 a (Reg; d. casă, gospodărie) Distrus2 (1). 8 a (D. ființe aflate într-un grup, care formează o colectivitate, d. grupuri, colectivități) Răspândit în toate direcțiile Si: dezmembrat (1), răzlețit. 9 a (D. cete înarmate, oști etc.) Împrăștiat2. 10 a Dărâmat2 (1). 11 a Sfărâmat2. 12 av (D. ochi, privire) Împrăștiat. 13 a (D. legi, făgăduieli etc.) Încălcat2. 14 a (D. legi, ordine etc.) Abrogat. 15 a (D. nori, ceață, fum etc.) Destrămat2 (2). 16 a (D. sentimente, gânduri, senzații etc.) Spulberat2. 17 a Încurcat2. 18 a Dezorganizat2 (1). 19 a (D. oameni și manifestările lor) Distrat (1). 20 a (D. oameni și manifestările lor) Dezordonat2 (3). 21 a (D. oameni și manifestările lor) Derutat2 (1). 22 av Fără țintă. 23 a (Fig) Copleșit de durere. 24 a (Fig) Demoralizat2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
risipit1 sn [At: (cca 1550) SCL 1966, 72 / V: răs~ / Pl: ~uri / E: risipi] 1-3 Risipire (1, 6, 9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RISIPIT, -Ă, risipiți, -te, adj. 1. Răspîndit în toate părțile; împrăștiat, răsfirat. Stelele sclipeau mărunt, risipite pe toată nemărginirea bolții. MIHALE, O. 184. Caracteristic pentru așezările omenești din Țara Moților e felul în care sînt risipite casele satului: cîteva case într-o vale și pe urmă restul satului împrăștiat pe dealuri, prin munți, prin văgăuni. BOGZA, Ț. 42. Ce să fie asta de n-am întîlnit eu... nici un suflețel de om p-aci la voi, fără numai grămezi, grămezi de oase de oameni, risipite colea șt colea? ISPIRESCU, L. 100. ◊ Fig. Mi-e sufletul în soarele de-amiază Pe holde risipit ca vîntul cald. BENIUC, V. 55. Stătu privind într-acolo, spre lumina risipită în depărtări și pe livada înmugurită. SADOVEANU, O. IV 389. A mele visuri risipite. VLAHUȚĂ, P. 33. 2. (Despre bunuri materiale sau morale) Cheltuit fără socoteală; irosit. Avere risipită. 3. (Despre cete, armate etc.) Pus pe fugă, alungat, înfrînt. Cetele de Ieși răzlețe erau... sfărîmate și risipite. SADOVEANU, O. I 255. Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri. EMINESCU, O. I 148. 4. (Despre un întreg) Stricat, sfărîmat; dărîmat, prăbușit. Munții Gorjului se arătau... ca niște sfinți făcuți cu var pe cel din urmă zid rămas al unei mănăstiri risipite. GALACTION, O. I 64. Văzînd mănăstirea așa de risipită și vechie, m-am întors îndărăpt. RETEGANUL, P. I 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
risipit a. 1. împrăștiat: nori risipiți pe cer; 2. dărâmat, în ruine: casă risipită; 3. fig. cheltuit fără cumpăt: avere risipită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
risipít, -ă adj. Împrăștiat, diseminat: insule risipite pe mare. Ruinat: casă risipită. Cheltuit fără socoteală: avere risipită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RISIPI, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. ♦ Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia. ♦ Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc. ♦ Tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc. 4. Refl. (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. Tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bg. razsipja, sb. rasipati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsăpi v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsepi v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsipa v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsipi v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsipit2, ~ă a vz risipit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsipit1 sn vz risipit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsupi v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răsupit, ~ă a vz risipit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
richisi v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
risipi [At: PSALT. 102 / V: (îvr) răs~ (S și: res~), (înv) răsăpi, răsepi, râsăpi, (reg) răsupi, richisi, siripi / Pzi: ~pesc, (reg) risip / E: bg разсипя, srb rasipati] 1 vt (C. i. o grămadă, un șir etc.; îoc a aduna) A arunca în toate părțile Si: a împrăștia. 2 vt (C. i. o grămadă, un șir etc.; îoc a aduna) A distruge prin împrăștiere. 3 vt (Reg; cu complementul „fân”, „otravă”) A întinde. 4-5 vtr A (se) răspândi. 6-7 vtr A (se) difuza (1). 8 vt (C. i. o avere, un bun material, bani etc.; îoc economisi) A cheltui fără socoteală Si: a irosi, (reg) a părădui, a rășlui (5). 9 vt (Înv) A dărui. 10 vt (Reg; construit cu complementul „casa” având sensul de „gospodărie”, „rost”) A distruge (1). 11-12 vtr (D. ființe aflate într-un grup, care formează o colectivitate, sau despre grupuri, colectivități) A porni în direcții diferite Si: a se împrăștia, a se răsfira, a se răzleți. 13-14 vtr A (se) răspândi în toate părțile. 15-16 vtr (C. i. cete înarmate, oști etc.) A (se) împrăștia. 17-18 vtr A (se) distruge (1-2). 19 vt (C. i. legi, făgăduieli etc.) A încălca. 20 vt (C. i. legi, ordine etc.) A anula. 21-22 vtr (D. nori, ceață, fum etc.) A (se) destrăma (4). 23 vt (D. un gând, o durere, o grijă etc.) A îndepărta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
siripi1 v vz risipi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
siripit, ~ă a vz risipit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
†ADĂVĂSI (-ăsesc) I. vb. tr. 1 Mold. Trans. A risipi, a cheltui: adăvăsise vracilor toată avuția (VARL.) ¶ 2 ‡A istovi: cu atîta priveghiare și dvorbă trupul și-au adăvăsit (DOS.). II. vb. refl. ‡A se risipi, a se prăpădi, a se istovi (DOS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
RISIPI, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. 2. Tranz. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. ♦ Tranz. A face să plece din locul unde s-au adunat; a împrăștia. ♦ Tranz. și refl. A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc. ♦ Tranz. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc. 4. Refl. (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a dispărea, a pieri. 5. Refl. și tranz. A (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa. ♦ A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. 6. Tranz. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. – Din bg. razsipja, scr. rasipati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
RISIPI, risipesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la lucruri) A arunca, a împroșca în toate părțile; a împrăștia. Și-n fuga lui turbată, risipea cu piciorul pietrele ce se rostogoleau în vale. GANE, N. I 80. Scorpia... dete cu coada și risipi focul. ISPIRESCU, L. 138. ◊ Refl. Praful se risipi pe lemnul mesuței. C. PETRESCU, C. V. 377. ♦ Refl. (Despre abstracte) A se răspîndi, a se propaga. Printre școlari se risipi iute zvonul respectuos că venise un student de la Cernăuți care citise întreaga bibliotecă gimnazială. CĂLINESCU, E. 107. ♦ A așeza ici și colo; a presăra. Cumpăr singură flori pe care le aduc și le risipesc în vasele smălțuite. CAMIL PETRESCU, P. 12. 2. Tranz. (Cu privire la avere, la bunuri materiale etc.; în opoziție cu economisi) A cheltui fără socoteală, a împrăștia fără cruțare; a irosi, a părădui. Zăbovise o viață întreagă la Paris, risipise toată averea adunată de străbunii săi din truda șerbilor. I. BOTEZ, ȘC. 41. Mare stare să ai tu, tinere, de o risipești așa. ISPIRESCU, L. 279. Îi place banul ca să-l risipească: de aceea îl adună de oriunde poate, cu orice preț. BOLINTINEANU, O. 252. (Absol.) Lucrul adună, iar lenea risipește = omul harnic e econom, iar omul leneș, cheltuitor. (Refl. pas.) Rezerva de la început se risipise, C. PETRESCU, C. V. 297. ◊ Fig. Risipit-am fără milă tinerețea, viața mea. EFTIMIU, Î. 105. Căci pentru care altă minune decît tine, Mi-aș risipi o viață de cugetări senine? EMINESCU, O. I 232. (Refl.) Mi se risipea viața în moliciune... și cărți de joc. D. ZAMFIRESCU, R. 96. ♦ A distruge, a prăpădi. (Refl.) Să nu o asculte [pe nevastă] îi era că i se risipește casa și își pierde rostul. ISPIRESCU, L. 333. 3. Refl. (Despre oameni) A se răspîndi în toate părțile; a se împrăștia, a se răsfira, a se răzleți. Cele ale căror bărbați nu sosiseră nici de data asta se risipeau pe țărm, cu mîna la gură și cu ochii la orizontul plumburiu. DUMITRIU, P. F. 32. Mii întregi se risipesc, Alte mii în loc sosesc. ALECSANDRI, P. II 16. ◊ Expr. A se risipi ca potîrnichile (sau ca puii de potîrniche) v. potîrniche. ◊ Tranz. Am o cloșcă: noaptea strînge puii și ziua-i risipește (Casa). GOROVEI, C. 47. ♦ Tranz. (Cu privire la cete, armate etc.) A pune pe fugă, a respinge, a înfrînge. Mergi în Dacia, grăbește, Pe barbari de-i risipește. ALECSANDRI, P. II 12. Și tăia, nene, tăia, Pe tătari îi risipea. id. P. P. 198. 4. Refl. (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma, a se spulbera, a dispărea, a pieri. A venit primăvara, s-au risipit norii. STANCU, D. 108. Cum se risipește mireasma în ger, așa s-au dus toate. SADOVEANU, B. 67. Ceața se risipi și ei rămaseră teaferi. ISPIRESCU, L. 99. ◊ Fig. Clipele acelui popas se risipeau ca fulgii de păpădie în adierea vîntului. SADOVEANU, N. P. 143. Se risipesc toate dimprejuru-ți, timp și spațiu fug. EMINESCU, N. 55. 5. Tranz. A face să dispară; a îndepărta, a înlătura. O puicuță ca o floare, Ce-mi risipea grijile, Îmi gonea durerile. TEODORESCU, P. P. 283. 6. Refl. A se dărîma, a se prăbuși, a se nărui, a se surpa. Aicea n-avem grijă, afară numai dacă s-ar risipi muntele întreg. GANE, N. I 94. Numai iată ce dă de un cuptori nelipit și mai să se risipească. CREANGĂ, P. 287. ♦ Tranz. (Rar) A măcina. Muntele își risipea necontenit rîpile și costișele erau cu totul lipsite de pășune. SADOVEANU, F. J. 372. ♦ A se nimici, a se distruge; a se prăpădi. De mult s-au risipit și-acei Bătrîni ce-n umbră ți-au stătut. IOSIF, PATR. 8. ◊ Fig. Mama și surorile plîng de se risipesc. SEVASTOS, N. 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE RISIPI se ~ește intranz. 1) A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se dispersa; a se împrăștia. 2) (despre construcții) A cădea la pământ, desfăcându-se în bucăți. 3) (despre nori, ceață etc.) A se împrăștia treptat, răsfirându-se; a se spulbera. 4) fig. (despre vise, iluzii, idealuri etc.) A înceta să mai existe; a se spulbera. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A RISIPI ~esc tranz. 1) A face să se risipească. 2) (bunuri materiale) A folosi în mod nechibzuit; a irosi; a cheltui. ~ averea. /<bulg. razsipja, sb. rasipati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
risipì v. 1. a împrăștia: ciobanul și-a risipit oile; 2. a cheltui nebunește: și-a risipit averea; 3. fig. a dispare: când adevărul se ivește, minciuna se risipește. [Slav. RASIPATI, a împrăștia, a prăpădi].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
risipésc și (est) rîsîpésc v. tr. (din maĭ vechĭu răsipesc, d. vsl. rasypati. V. nisip). Împrăștiĭ: vitele pășteaŭ risipite pe cîmp, oastea dușmănească fugea risipită. Cheltuĭesc fără socoteală: a risipi averea, apa. Vechĭ. Dărîm, nimicesc. V. refl. Dispar, per: averea, familia s’a risipit. Vechĭ. Plîng de mă risipesc, izbucnesc în lacrămĭ. – În vest și siripésc. V. agreg.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) siripésc V. risipesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) siripésc (mă) v. refl. Moxa. Mă fac sireap, mă sălbătăcesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
risipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. risipesc, 3 sg. risipește, imperf. 1 risipeam; conj. prez. 1 sg. să risipesc, 3 să risipească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
risipi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. risipesc, imperf. 3 sg. risipea; conj. prez. 3 să risipească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
risipi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. risipesc, imperf. 3 sg. risipea; conj. prez. 3 sg. și pl. risipească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
risipesc, -peam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RISIPIT adj. 1. v. împrăștiat. 2. difuz, împrăștiat. (Elemente ~.) 3. împrăștiat, (înv.) spârcuit. (O armată ~.) 4. împrăștiat, (înv. și reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. împrăștiat, prefirat, presărat, răsfirat, răspândit. (Nisip ~.) 6. v. spulberat. 7. v. irosit. 8. v. dărâmat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RISIPIT adj. v. distrus, nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RISIPIT adj. 1. dispersat, împrăștiat, răsfirat, răspîndit, răzlețit, (pop.) răznit, (înv. și reg.) rășchirat. (O mulțime ~.) 2. difuz, împrăștiat. (Elemente ~.) 3. împrăștiat, (înv.) spîrcuit. (O armată ~.) 4. împrăștiat, (înv. și reg.) spart. (Prin norii ~ se zărea soarele.) 5. împrăștiat, prefirat, presărat, răsfirat, răspîndit. (Nisip ~.) 6. împrăștiat, spulberat. (Zăpadă ~.) 7. cheltuit, irosit, prăpădit, (reg.) părăduit. (O avere ~.) 8. irosit, pierdut. (Timp ~ în zadar.) 9. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbușit, prăvălit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
risipit adj. v. DISTRUS. NIMICIT. POTOPIT. PRĂPĂDIT. ZDROBIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RISIPI vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RISIPI vb. 1. v. împrăștia. 2. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) răzleți, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a împrăștia, a spulbera, a vântura, (înv.) a spârcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăștia, a se ridica. (Ceața s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăștia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 8. v. răspândi. 9. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. v. cheltui. 12. v. irosi. 13. v. dărâma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
risipi vb. v. DISTRUGE. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SFĂRÎMA. ZDROBI. ZVÎNTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RISIPI vb. 1. a (se) dispersa, a (se) împrăștia, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 2. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprînji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. a împrăștia, a spulbera, a vîntura, (înv.) a spîrcui. (A-i ~ pe dușmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) împrăștia, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (înv.) a (se) rășchira, (pop. fig.) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au ~.) 5. a se împrăștia, a se ridica. (Ceața s-a ~.) 6. a dispărea, a pieri. (Noaptea s-a ~.) 7. a împrăștia, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vîntul ~ frunzele.) 8. a (se) împrăștia, a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi. (A ~ nisip peste tot.) 9. a (se) împrăștia, a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 10. a îndepărta, a spulbera. (I-a ~ toată temerea.) 11. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a împrăștia, a prăpădi, a zvîrli, (livr.) a prodiga, (înv. și reg.) a prăda, (reg.) a mătrăși, a părădui, (Transilv.) a spesa, (înv.) a rășchira, (grecism înv.) a afierosi, (fig.) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a ~ averea; își ~ banii pe toate fleacurile.) 12. a irosi, a pierde, (pop.) a strica, (înv.) a istrăvi. (Nu ~ cartușele degeaba.) 13. a (se) dărăpăna, a (se) dărîma, a (se) nărui, a (se) prăbuși, a (se) prăvăli, a (se) surpa, (pop.) a (se) hîi, (reg.) a (se) hurui, a (se) îmburda, (Olt., Transilv. și Maram.) a (se) sodomi, (prin Mold. și Transilv.) a (se) ului, (înv.) a (se) prăpădi. (Obuzele au ~ zidul cetății.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A se risipi ≠ a se grămădi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A risipi ≠ a aduna, a economisi, a grămădi, a strânge
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
risipi (risipesc, risipit), vb. – 1. A dispersa, a împrăștia. – 2. A izgoni, a fugări. – 3. A cheltui, a toca. – 4. A face praf, a distruge. – 5. A irosi, a prăpădi. – Var. rîsipi, răsipi. Sl. rasypati (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 213; Conev 79). Der. risip, s. n. (înv., ruină); risipă, s. f. (ruină; stricăciune, desfacere; dezordine; prăpăd); risipitor, adj. (cheltuitor, distrugător). Din rom. provin ucr. prisipati (Bogaci), săs. rissipin.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
risipit, risipităadjectiv
- 1. Răspândit în toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răsfirat răspândit împrăștiat
- Stelele sclipeau mărunt, risipite pe toată nemărginirea bolții. MIHALE, O. 184. DLRLC
- Caracteristic pentru așezările omenești din Țara Moților e felul în care sînt risipite casele satului: cîteva case într-o vale și pe urmă restul satului împrăștiat pe dealuri, prin munți, prin văgăuni. BOGZA, Ț. 42. DLRLC
- Ce să fie asta de n-am întîlnit eu... nici un suflețel de om p-aci la voi, fără numai grămezi, grămezi de oase de oameni, risipite colea șt colea? ISPIRESCU, L. 100. DLRLC
- Mi-e sufletul în soarele de-amiază Pe holde risipit ca vîntul cald. BENIUC, V. 55. DLRLC
- Stătu privind într-acolo, spre lumina risipită în depărtări și pe livada înmugurită. SADOVEANU, O. IV 389. DLRLC
- A mele visuri risipite. VLAHUȚĂ, P. 33. DLRLC
-
- 2. (Despre materiale, bani, averi) Cheltuit fără socoteală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Avere risipită. DLRLC
-
-
- Cetele de Ieși răzlețe erau... sfărîmate și risipite. SADOVEANU, O. I 255. DLRLC
- Risipite se-mprăștie a dușmanilor șiraguri. EMINESCU, O. I 148. DLRLC
-
- 4. Despre construcții: dărâmat, prăbușit, ruinat, sfărâmat, stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Munții Gorjului se arătau... ca niște sfinți făcuți cu var pe cel din urmă zid rămas al unei mănăstiri risipite. GALACTION, O. I 64. DLRLC
- Văzînd mănăstirea așa de risipită și vechie, m-am întors îndărăpt. RETEGANUL, P. I 39. DLRLC
-
etimologie:
- risipi DEX '09 DEX '98
risipi, risipescverb
- 1. A arunca sau a cădea în toate părțile; a (se) împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și-n fuga lui turbată, risipea cu piciorul pietrele ce se rostogoleau în vale. GANE, N. I 80. DLRLC
- Scorpia... dete cu coada și risipi focul. ISPIRESCU, L. 138. DLRLC
- Praful se risipi pe lemnul mesuței. C. PETRESCU, C. V. 377. DLRLC
- 1.1. A așeza ici și colo. DLRLCsinonime: presăra
- Cumpăr singură flori pe care le aduc și le risipesc în vasele smălțuite. CAMIL PETRESCU, P. 12. DLRLC
-
-
- 2. A cheltui fără socoteală; a irosi bani, averi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zăbovise o viață întreagă la Paris, risipise toată averea adunată de străbunii săi din truda șerbilor. I. BOTEZ, ȘC. 41. DLRLC
- Mare stare să ai tu, tinere, de o risipești așa. ISPIRESCU, L. 279. DLRLC
- Îi place banul ca să-l risipească: de aceea îl adună de oriunde poate, cu orice preț. BOLINTINEANU, O. 252. DLRLC
- Rezerva de la început se risipise, C. PETRESCU, C. V. 297. DLRLC
- Risipit-am fără milă tinerețea, viața mea. EFTIMIU, Î. 105. DLRLC
- Căci pentru care altă minune decît tine, Mi-aș risipi o viață de cugetări senine? EMINESCU, O. I 232. DLRLC
- Mi se risipea viața în moliciune... și cărți de joc. D. ZAMFIRESCU, R. 96. DLRLC
-
- Să nu o asculte [pe nevastă] îi era că i se risipește casa și își pierde rostul. ISPIRESCU, L. 333. DLRLC
-
- Lucrul adună, iar lenea risipește = omul harnic e econom, iar omul leneș, cheltuitor. DLRLC
-
- 3. (Despre oameni) A se răspândi în toate părțile; a se răzleți, a se răsfira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cele ale căror bărbați nu sosiseră nici de data asta se risipeau pe țărm, cu mîna la gură și cu ochii la orizontul plumburiu. DUMITRIU, P. F. 32. DLRLC
- Mii întregi se risipesc, Alte mii în loc sosesc. ALECSANDRI, P. II 16. DLRLC
- Am o cloșcă: noaptea strînge puii și ziua-i risipește (Casa). GOROVEI, C. 47. DLRLC
- 3.1. A face să plece din locul unde s-au adunat. DEX '09 DEX '98sinonime: împrăștia
- 3.2. A (se) răspândi, a (se) propaga o știre, un zvon etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Printre școlari se risipi iute zvonul respectuos că venise un student de la Cernăuți care citise întreaga bibliotecă gimnazială. CĂLINESCU, E. 107. DLRLC
-
- 3.3. A pune pe fugă, a respinge, a înfrânge o armată, o ceată de vrăjmași etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mergi în Dacia, grăbește, Pe barbari de-i risipește. ALECSANDRI, P. II 12. DLRLC
- Și tăia, nene, tăia, Pe tătari îi risipea. ALECSANDRI, P. P. 198. DLRLC
-
- A se risipi ca potârnichile (sau ca puii de potârniche) DLRLC
-
- 4. (Despre nori, ceață, aburi etc.) A se destrăma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A venit primăvara, s-au risipit norii. STANCU, D. 108. DLRLC
- Cum se risipește mireasma în ger, așa s-au dus toate. SADOVEANU, B. 67. DLRLC
- Ceața se risipi și ei rămaseră teaferi. ISPIRESCU, L. 99. DLRLC
- Clipele acelui popas se risipeau ca fulgii de păpădie în adierea vîntului. SADOVEANU, N. P. 143. DLRLC
- Se risipesc toate dimprejuru-ți, timp și spațiu fug. EMINESCU, N. 55. DLRLC
-
- 5. A (se) dărâma, a (se) prăbuși, a (se) nărui, a (se) surpa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aicea n-avem grijă, afară numai dacă s-ar risipi muntele întreg. GANE, N. I 94. DLRLC
- Numai iată ce dă de un cuptori nelipit și mai să se risipească. CREANGĂ, P. 287. DLRLC
- 5.1. Măcina. DLRLCsinonime: măcina
- Muntele își risipea necontenit rîpile și costișele erau cu totul lipsite de pășune. SADOVEANU, F. J. 372. DLRLC
-
- 5.2. A (se) nimici, a (se) distruge; a (se) prăpădi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De mult s-au risipit și-acei Bătrîni ce-n umbră ți-au stătut. IOSIF, PATR. 8. DLRLC
- Mama și surorile plîng de se risipesc. SEVASTOS, N. 90. DLRLC
-
-
- 6. A face să dispară, a înlătura, a îndepărta o grijă, o durere, un gând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O puicuță ca o floare, Ce-mi risipea grijile, Îmi gonea durerile. TEODORESCU, P. P. 283. DLRLC
-
etimologie:
- razsipja DEX '98 DEX '09
- rasipati DEX '98 DEX '09