RISIPÉLNIC, -Ă, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. – Risipi + suf. -elnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RISIPÉLNIC adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

risipélnic adj. m., pl. risipélnici; f. sg. risipélnică, pl. risipélnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

risipélnic, -ă adj. (arh.) Risipitor. Părinții oftau..., profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice (CE. PETR.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă. Ai văzut în ce nebunie risipelnică trăiesc toți? (CE. PETR.). • pl. -ci, -ce./risipi + -elnic.
Sursa: Neoficial | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Sursa: „DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Editurile ARC și GUNIVAS, 2007. - gall