9 definiții pentru risipelnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RISIPELNIC, -Ă, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. – Risipi + suf. -elnic.
RISIPELNIC, -Ă, risipelnici, -ce, adj. (Rar) Risipitor. – Risipi + suf. -elnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
risipelnic, ~ă a [At: C. PETRESCU, O. P. I, 158 / Pl: ~ici, ~ice / E: risipi + -elnic] (Rar) 1 Risipitor (3). 2 (D. manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
risipélnic, -ă adj. (arh.) Risipitor. Părinții oftau..., profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice (CE. PETR.). ♦ (despre manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă. Ai văzut în ce nebunie risipelnică trăiesc toți? (CE. PETR.). • pl. -ci, -ce./risipi + -elnic.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
RISIPELNIC, -Ă, risipelnici, -e, adj. (Rar) Risipitor. Părinții oftau... profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice și lipsite de instinctul de conservare. C. PETRESCU, O. P. I 158.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
risipelnic (rar) adj. m., pl. risipelnici; f. risipelnică, pl. risipelnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
risipelnic (rar) adj. m., pl. risipelnici; f. risipelnică, pl. risipelnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
risipelnic adj. m., pl. risipelnici; f. sg. risipelnică, pl. risipelnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RISIPELNIC adj., s. v. cheltuitor, risipitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
risipelnic adj., s. v. CHELTUITOR. RISIPITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
risipelnic, risipelnicăadjectiv
- 1. Cheltuitor, risipitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cheltuitor risipitor
- Părinții oftau... profețind o soartă cumplită unei generații frivole, risipelnice și lipsite de instinctul de conservare. C. PETRESCU, O. P. I 158. DLRLC
- 1.1. (Despre manifestări ale oamenilor) Care provoacă risipă. DEXI
- Ai văzut în ce nebunie risipelnică trăiesc toți? CEZAR PETRESCU. DEXI
-
-
etimologie:
- Risipi + sufix -elnic. DEX '98 DEX '09