3 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RISCA, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (Înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.

RISCA, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (Înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.

risca [At: HELIADE, D. J. 45 / Pzi: risc / E: fr risquer] 1 vt A-și pune în primejdie viața, onoarea etc. 2 vi A participa la o acțiune nesigură. 3 vr (Înv) A îndrăzni.

RISCA, risc, vb. I. 1. Tranz. A pune în primejdie, a expune pericolului. Eu îmi risc viața zilnic pentru dumneavoastră. DUMITRIU, B. F. 38. Decît să-și riște o reputațiune... el preferi... să renunțe de bunăvoie la coroana fraternă. HASDEU, I. V. 191. ♦ A se expune la..., a fi în primejdie de... Nu riști o întîlnire, oricum, neplăcută. C. PETRESCU, Î. II 124. Ar risca să fie trimis în judecata consiliului de război, dacă s-ar afla. REBREANU, R. II 150. Riscă a-și compromite reputația în ochii lumii și fericirea vieții sale. BOLINTINEANU, O. 382. 2. Intranz. A intra într-o acțiune periculoasă (cu rezultat nesigur), a înfrunta un pericol. Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin virtuoși, care măcar riscă și ies la larg, să înfrunte riscurile. C. PETRESCU, C. V. 175. ♦ Refl. (Învechit) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. La 1827, septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliți după ce înnopta. NEGRUZZI, S. I 15.

RISCA vb. I. tr., intr. A-și pune în primejdie viața, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acțiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].

RISCA vb. I. tr., intr. a-și pune în primejdie viața, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acțiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)

A RISCA risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-și asuma riscul. 2. intranz. (despre ființe) A se expune unui risc. /<fr. risquer

A SE RISCA mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer[1]

  1. Forma reflexivă este învechită și nerecomandată în prezent. — gall

riscà v. 1. a pune în pericol, a expune primejdiei: a-și risca vieața; 2. a înfrunta: a risca norocul.

RIȘCĂ, (2) riște, s. f. 1. Numele unui joc de noroc în care trebuie să se ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. 2. (Reg.) Cârciumă. – Din rus. reșka.

risc sn [At: NEGULICI / V: (înv) rișchiu / E: fr risque] 1 Posibilitate de a ajunge într-o primejdie. 2 Posibilitate de a avea de înfruntat un necaz. 3 Posibilitate de a suporta o pagubă. 4 (Îlav) Cu orice ~ Cu orice preț. 5 (Înv; îe) A pune în ~ A pune în primejdie.

rișcă1 sf [At: ȘĂINEANU / Pl: (2) ~ște / E: rs решка] 1 Joc de noroc la care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. 2 (Reg) Joc la care fiecare participant primește nasturii pe care a reușit să-i arunce în niște gropițe făcute dinainte. 3 (Reg; îcs) De-a ~ca De-a țurca. 4 (Reg) Cârciumă.

rișcă2 sf [At: BĂCESCU, P. 51 / Pl: ? / E: ns cf râbniță] (Mun) Pește mic.

RIȘCĂ s. f. Numele unui joc de noroc în care jucătorii trebuie să ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. – Din rus. reska.

RIȘCĂ s. f. Joc de noroc la care cîștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. Dacă le rămînea ceva, păstrau pentru rișcă. PAS, Z. I 268. N-o să-mi joc leafa la rișcă, pe maidan. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 56.

RIȘCĂ f. Joc de noroc, în care câștigă cel care ghicește pe ce parte va cădea moneda aruncată în sus. /cf. rus. reška

Rișca f. râu și mânăstire în jud. Baia, zidită de Petru Rareș. [Slav. RĬEČKA, râu].

rișcă f. joc de băieți pe bani: s’aruncă un gologan de zece bani și partea pe care cade, trage după sine câștig sau pagubă. [Origină necunoscută].

2) *risc, a v. tr. (fr. risquer; it. rischiare). Expun pericululuĭ: a-țĭ risca vĭața pentru o biruință. Fig. Încerc cu risc: a risca o bătălie. Emit sperînd că va fi admis: a risca un neologizm.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

risca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. risc, 2 sg. riști, 3 riscă; conj. prez. 1 sg. să risc, 3 să riște

risca (a ~) vb., ind. prez. 3 riscă

risca vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. și pl. riscă, 2 sg. riști; conj. prez. 3 sg. și pl. riște; imper. 2 sg. riscă!

rișcă1 (cârciumă) (reg.) s. f., g.-d. art. riștei; pl. riște

*rișcă2 (cârciumă) (reg.) s. f., g.-d. art. riștei; pl. riște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RISCA vb. 1. a-și expune, a-și primejdui. (Și-a ~ viața.) 2. v. hazarda.

RISCA vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.

risca vb. v. CUTEZA. ÎNCUMETA. ÎNDRĂZNI.

RISCA vb. a se expune, a se hazarda. (Te rog să nu ~.)

RIȘCĂ s. (turcism înv.) iasâc. (A juca ~.)

RIȘCĂ s. (turcism înv.) iasîc. (A juca ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

rișcă s. f. – Joc de cap sau de pajură cu o monedă. Origine îndoielnică. Scriban indică rus. arešok, gen. areška „nucă”, care nu pare convingător. Poate în loc de *crijcă, din sl. križĭ, sb. križ „cruce”; sau mai probabil, în loc de *rizicărijcă, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RIȘCA, com. în jud. Cluj, situată la poalele N ale m-ților Gilău și cele E ale măgurii Cățelele, pe cursurile superioare ale râurilor Someșu Cald și Rișca; 1.740 loc. (2005).

Qui risque, gagne (în. „Cine riscă, cîștigă”), cunoscut proverb, folosit uneori și în formă negativă: Qui ne risgue rien, na rien. (Cine nu riscă nimic n-are nimic). Sau: Qui ne saventure, na ni cheval ni mule (Cine nu se aventurează, n-are nici cal nici catîr). În engleză: Nothing venture, nothing gain (Nici un risc, nici un cîștig). În italiană: Chi non sarrischia, non guadagna (Cine nu riscă nu cîștigă). Riscul are aici înțeles de curaj, de inițiativă. La noi se spune: cu frica n-alegi nimica sau cel fricos nu face cîștig. Vezi și: Audaces fortuna iuvat. FOL.

Intrare: risca
verb (VT16)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • risca
  • riscare
  • riscat
  • riscatu‑
  • riscând
  • riscându‑
singular plural
  • riscă
  • riscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • risc
(să)
  • risc
  • riscam
  • riscai
  • riscasem
a II-a (tu)
  • riști
(să)
  • riști
  • riscai
  • riscași
  • riscaseși
a III-a (el, ea)
  • riscă
(să)
  • riște
  • risca
  • riscă
  • riscase
plural I (noi)
  • riscăm
(să)
  • riscăm
  • riscam
  • riscarăm
  • riscaserăm
  • riscasem
a II-a (voi)
  • riscați
(să)
  • riscați
  • riscați
  • riscarăți
  • riscaserăți
  • riscaseți
a III-a (ei, ele)
  • riscă
(să)
  • riște
  • riscau
  • risca
  • riscaseră
Intrare: Rișca
Rișca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: rișcă
substantiv feminin (F9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rișcă
  • rișca
plural
  • riște
  • riștele
genitiv-dativ singular
  • riște
  • riștei
plural
  • riște
  • riștelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

risca, riscverb

  • 1. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Eu îmi risc viața zilnic pentru dumneavoastră. DUMITRIU, B. F. 38. DLRLC
    • format_quote Decît să-și riște o reputațiune... el preferi... să renunțe de bunăvoie la coroana fraternă. HASDEU, I. V. 191. DLRLC
    • format_quote Nu riști o întîlnire, oricum, neplăcută. C. PETRESCU, Î. II 124. DLRLC
    • format_quote Ar risca să fie trimis în judecata consiliului de război, dacă s-ar afla. REBREANU, R. II 150. DLRLC
    • format_quote Riscă a-și compromite reputația în ochii lumii și fericirea vieții sale. BOLINTINEANU, O. 382. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Virtutea nu-l împiedică să invidieze soarta celor mai puțin virtuoși, care măcar riscă și ies la larg, să înfrunte riscurile. C. PETRESCU, C. V. 175. DLRLC
    • 1.2. reflexiv învechit A se încumeta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La 1827, septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliți după ce înnopta. NEGRUZZI, S. I 15. DLRLC
etimologie:

rișcă, riștesubstantiv feminin

  • 1. (numai) singular Numele unui joc de noroc în care trebuie să se ghicească pe ce parte va cădea o monedă aruncată în sus. DEX '09 DLRLC
    sinonime: iasâc
    • format_quote Dacă le rămînea ceva, păstrau pentru rișcă. PAS, Z. I 268. DLRLC
    • format_quote N-o să-mi joc leafa la rișcă, pe maidan. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 56. DLRLC
  • 2. regional Cârciumă. DEX '09
    sinonime: cârciumă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.