RISC, riscuri, s. n. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil. – Din fr. risque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

risc s. n., pl. ríscuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RISC s. pericol, primejdie, (astăzi rar) rizic. (Cu riscul vieții.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RISC ~uri n. Pericol eventual, mai mult sau mai puțin previzibil; primejdie. /<fr. risque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RISC s.n. Primejdie, pagubă posibilă. [< fr. risque, cf. lat. riscus, it. risco].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RISC s. n. eveniment probabil, generator de pierderi; pericol posibil. (< fr. risque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

risc s. n., pl. ríscuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

risc (ríscuri), s. n. – Pericol posibil. Fr. risque. Este dubletul lui rizic, s. n. (primejdie), din ngr. ῥιζιϰό „soartă”, și acesta din it. risico, var. a lui rischio. – Der. risca, vb. (a merge la risc). – Cf. rișcă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) *risc n., pl. urĭ (fr. risque, d. it. rischio). Pericul posibil: orĭ-ce întreprindere are riscurile eĭ. – Și rízic (după it. risico, de unde și germ. risiko).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) *risc, a -á v. tr. (fr. risquer; it. rischiare). Expun pericululuĭ [!]: a-țĭ risca vĭața pentru o biruință. Fig. Încerc cu risc: a risca o bătălie. Emit sperînd că va fi admis: a risca un neologizm [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RISCÁ, risc, vb. I. Tranz. și intranz. A(-și) pune în primejdie viața, onoarea etc.; a (se) expune unui pericol posibil. ♦ Intranz. A participa la o acțiune nesigură, a acționa la noroc. ♦ Refl. (înv.) A cuteza, a îndrăzni, a se încumeta. – Din fr. risquer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

riscá (a ~) vb., ind. prez. 3 ríscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RISCÁ vb. 1. a-și expune, a-și primejdui. (Și-a ~ viața.) 2. v. hazarda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RISCÁ vb. v. cuteza, încumeta, îndrăzni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A RISCÁ risc 1. tranz. 1) A expune unui risc; a pune în primejdie. 2) A-și asuma riscul. 2. intranz. (despre ființe) A se expune unui risc. /<fr. risquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RISCÁ mă risc refl. înv. A se expune unui risc, biruind frica sau jena; a îndrăzni; a se încumeta; a cuteza. /<fr. risquer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Forma reflexivă este învechită și nerecomandată în prezent. - gall

RISCÁ vb. I. tr., intr. A-și pune în primejdie viața, onoarea; a se expune unui pericol. 2. intr. A intra într-o acțiune periculoasă, a încerca (ceva) la noroc. [P.i. risc. / < fr. risquer, cf. it. rischiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RISCÁ vb. I. tr., intr. a-și pune în primejdie viața, onoarea etc., a se expune unui pericol. II. intr. a intra într-o acțiune nesigură, a încerca la noroc. (< fr. risquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

riscá vb., ind. prez. 1 sg. risc, 3 sg. și pl. ríscă, 2 sg. riști; conj. prez. 3 sg. și pl. ríște; imper. 2 sg. ríscă!
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

RISC (‹ fr.) s. n. 1. Pericol posibil. 2. (Dr.) R. contractual = suportare de către debitor a consecințelor păgubitoare ale eliberării creditorului de obligația pe care o avea față de el, ca urmare a neexecutării de către debitor a a obligației sale sau din cauze ce nu-i sunt imputabile (car de forță majoră sau fortuit). ◊ R. asigurat = fenomen sau eveniment la producerea căruia asiguratorul este obligat (prin contract de asigurare) să achite asiguratului sau beneficiarului asigurării despăgubirea de asigurare sau suma asigurată. ◊ R. lucrului = suportarea de către proprietar sau titularul unui drept de administrare operativă și directă a pagubelor rezultate din pierderea sau din distrugerea lucrului prin forță majoră sau caz fortuit. ◊ (EC.) Gamă largă de incertitudini privind activitatea economico-financiară viitoare a unui agent economic (r. al întreprinderii) sau a unei țări (r. de țară). La nivel de întreprindere există r. de lichiditate (cauzat de incapacitatea de a vinde rapid produsele și de a încasa contravaloarea lor), r. de preț (cauzat de fluctuația prețurilor), r. valutar (cauzat de fluctuația posibilă a cursului de schimb valutar), r. fluxului de numerar (generat de fluctuația nivelurilor fluxurilor de numerar viitoare), r. ratei dobânzii (probabilitatea modificării valorii unui instrument financiar din cauza modificării nivelului ratei dobânzii pe piață). La nivel de țară există r. de țară care reflectă probabilitatea apariției unor evenimente macroeconomice și/sau politice care pot genera pierderi financiare în afacerile internaționale prin neonorarea sau încetarea plăților/transferurilor de capitaluri și profituri către creditorii/finanțatorii externi. Evaluarea r. de țară aferent titlurilor financiare, tranzacționate pe piața internațională, se face de câteva agenții specializate de evaluare a r. de țară, care acordă calificative de r. în funcție de trei grupe de indicatori: economici, politici și sociali. 3. (GEOGR.) R. natural = fenomen natural care poate produce pierderi de vieți omenești, răniri, distrugere de locuințe și alte bunuri materiale. Amploarea distrugerilor este determinată atât de intensitatea fenomenului respectiv cât și de vulnerabilitatea comunităților umane (în funcție de amplasarea în terit., mijloace de protecție, gradul de echipare, capacitatea de reacție etc.). Se disting r. geologice (cutremure, erupții vulcanice, tsunami), climatice (taifunuri, uragane, tornade, valuri vde frig, de căldură, secete etc.), hidrologice (inundații), geomorfologice (alunecări de teren, curgeri de noroi).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fáctor de risc sint.s. 1992 Element care poate reprezenta un risc v. aterogeneză
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink