RIOLÍT, riolite, s. n. Rocă vulcanică, cu compoziția chimică asemănătoare cu a granitului, alcătuită din cuarț și feldspați. [Pr.: ri-o-] – Din fr. rhyolite, germ. Rhyolith, rus. riolit, engl. rhyolite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RIOLÍT s.n. Rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură adesea porfirică; liparit. [Pron. ri-o-. / < fr. rhyolite, cf. gr. rhyo < rhein – a curge, lithos – piatră].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RIOLÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură porfirică; liparit. (< fr. rhyolite, germ. Rhyolit)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RIOLÍT s. (MIN.) liparit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
riolít s. n. (sil. ri-o-), pl. riolíte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RIOLÍT (‹ fr., germ. {i}; {s} gr. rhein „a curge” + lithos „piatră”) s. n. Rocă neovulcanică efuzivă, acidă, recentă, alcătuită din cristale de feldspați și cuarț prinse într-o masă măruntă sau sticloasă; liparit. În România r. se găsește în m-ții Gutâi, Vlădeasa și Metaliferi. Folosit ca material de construcții, la pietruirea drumurilor și ca piatră decorativă.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink