O definiție pentru ringlă
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ringlă (-le), s. f. – Zăvor, cheie de tipar. Germ. Ringel „brățară, inel”.
Intrare: ringlă
ringlă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||