2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RIN- v. rino-.
Rin m. mare fluviu în Europa, izvorește din Muntele St. Gothard, străbate lacul Constanța, udă orașele Bazel, Maieața, Coblenz, Colonia și se varsă în Marea Nordului prin patru brațe: 1300 km.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RINO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) nas”, „nazal”. [Var. rin-. / < fr. rhino-, it. rino-, cf. gr. rhis, rhinos].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIN(O)-, -RIN elem. „nas, trompă”. (< fr. rhin/o/-, -rhine, cf. gr. rhis, rhinos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RINO- elem. rin(o)-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
RIN-, v. RINO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere de nas; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mediană a creierului care cuprinde formațiile anatomice olfactive.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
-RIN „nas, nară”. ◊ gr. rhis, inos „nas” > fr. -rhine, engl. id. > rom. -rin.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
RINO- „nas, trompă”. ◊ gr. rhis, rhinos „nas” > fr. rhino-, germ. id., engl. id., it. rino- > rom. rino-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., făt teratologic la care nasul are forma unei trompe și este situat spre frunte; ~cer (v. -cer1), s. m., mamifer pahiderm, erbivor și imparicopitat, cu capul masiv și avînd pe nas unul sau două coarne; ~dacriolit (v. dacrio-, v. -lit1), s. n., calcul lacrimal pe conductul lacrimonazal; ~faringolit (v. faringo-, v. -lit1), s. n., concrețiune calcaroasă în faringe; ~fimă (v. -fimă), s. f., 1. Hipertrofie a părții inferioare a nasului. 2. Afecțiune a pielii localizată pe nas, ca urmare a agravării acneei rozacee; ~fonie (v. -fonie1), s. f., perturbare a vocii, ca urmare a schimbării rezonanței cavităților nazale; sin. rinolalie; ~gen (v. -gen1), adj., care își are originea în nas; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical al afecțiunilor nazale; ~lalie (v. -lalie), s. f., rinofonie*; ~lit (v. -lit1), s. n., concrețiune calcaroasă în fosele nazale; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază stările patologice ale nasului; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie1), s. f., metodă de determinare a capacității respiratorii natale, cu ajutorul unui manometru instalat în nas; ~patie (v. -patie), s. f., boală a componentelor care delimitează cavitățile nazale; ~plastie (v. -plastie), s. f., intervenție chirurgicală de refacere a unui nas distrus sau diform; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a nasului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie nazală; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere de mucozități nazale; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., atrofiere a mucoasei pituitare; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat la examinarea foselor nazale; ~tecă (v. -tecă), s. f., epidermă a ciocului de pasăre; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unei fose nazale.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RIN (fr. RHIN, germ. RHEIN, ol. RIJN), fluviu în V Europei, care străbate E și N Elveției, V Liechtenstein-ului, V Austriei, SV și V Germaniei și partea central-sudică a Olandei; 1.326 km supr. bazinului hidrografic: 224,4 mii km2. Izvorăște din Alpii Lepontini, prin intermediul a doi afluenți, care confluează în amonte de orașul Chur (Elveția), respectiv Vorderrhein (Rinul anterior), care își adună apele din lacul Toma, de la 2.341 m alt. și Hinterrhein (Rinul posterior), care izv. din masivul Adula, de la 2.216 m alt. După confluența celor două izvoare, R. se îndreaptă către N, formând mai întâi granița dintre Elveția și Liechtenstein, iar apoi între Elveția și Austria, traversează lacul Constanța, schimbându-și cursul spre V, până la Basel, constituind frontiera între Germania și Franța, pe porțiunea Basel-SV de Karlsruhe, în continuare drenează partea de V a Germaniei, până în aval de Wessel, după care intră pe terit. Olandei (în amonte de Arnhem) pe care o parcurge de la E la V, vărsându-se în Marea Nordului printr-o deltă extinsă pe 220 mii km2. Navigabil în val de Basel (886 km). Trece prin numeroase orașe importante: Vaduz, Basel, Strasbourg, Mannheim, Mainz, Koblenz, Bonn, Köln, Duisburg, Wessel, Arnhem, Rotterdam. Afl. pr.: Aaare, Moselle, Meuse (Maas) (pe stg.), Neckar, Main, Lahn, Ruhr, Lieppe (pe dr.). Este legat prin canale cu Dunărea, Ronul, Marna, Elba și constituie una dintre cele mai importante căi de navigație europene. Pe cursul superior al R. se petrece acțiunea legendei Lorelai. Numeroase castele există de-a lungul văii R. (Marksburg, Stolzenfels, Rheinfels ș.a.) În Antic., R. a constituit (c. 400 de ani) granița între triburile germanice și Imp. Roman, pe malurile sale dezvoltându-se orașele romane Colonia Agrippinensium (azi Köln), Confluentes (Koblenz), Mogontiacum (Mainz), Argentoratum (Strasbourg) ș.a. Valea sa mijlocie și superioară (peste 100 km) a fost inclusă (2002) în lista Patrimoniului natural universal.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFEDERAȚIA RINULUI, uniune de state germane creată în 1806 și tutelată de Napoleon I. Formată din 16 state. S-a dezmembrat în 1813.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rinoelement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) nas”, „nazal”. DN
etimologie:
- rhino- DN