RIMELÁT¹ s. n. Faptul de a (se) rimela. – V. rimela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RIMELÁT², -Ă, rimelați, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. – V. rimela.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RIMELÁT, -Ă adj. (Despre ochi) Conturat, machiat cu rimel. [< rimela].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIMELÁ, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RIMELÁ ~éz tranz. (genele) A colora cu rimel (pentru a da un aspect plăcut); a da cu rimel. /Din rimel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIMELÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIMELÁ vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rimelá vb., ind. prez. 1 sg. rimeléz, 3 sg. și pl. rimeleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink