opțiuni
  • info

3 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIMELAT2, -Ă, rimelați, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. – V. rimela.

RIMELAT2, -Ă, rimelați, -te, adj. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. – V. rimela.

RIMELAT1 s. n. Faptul de a (se) rimela. – V. rimela.

RIMELAT1 s. n. Faptul de a (se) rimela. – V. rimela.

rimelat2, ~ă a [At: BARBU, P. 81 / Pl: ~ați, ~e / E: rimela] 1 (D. gene, ochi) Care este dat cu rimel. 2 (Pex; d. persoane) Care are ochii fardați cu rimel.

rimelat1 sn [At: DEX / Pl: ? / E: rimela] Rimelare.

RIMELAT, -Ă adj. (Despre ochi) Conturat, machiat cu rimel. [< rimela].

RIMELA, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.

RIMELA, rimelez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) da cu rimel pe gene. – Din rimel.

rimela vtr [At: DLR / Pzi: ~lez / E: rimel] 1-2 A (se) da cu rimel pe gene.

RIMELA vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller].

RIMELA vb. tr., refl. a (se) da cu rimel. (< fr. rimmeller)

A RIMELA ~ez tranz. (genele) A colora cu rimel (pentru a da un aspect plăcut); a da cu rimel. /Din rimel

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rimela (a ~) vb., ind. prez. 3 rimelează

rimela vb., ind. prez. 1 sg. rimelez, 3 sg. și pl. rimelează

Intrare: rimelat (adj.)
rimelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rimelat
  • rimelatul
  • rimelatu‑
  • rimelată
  • rimelata
plural
  • rimelați
  • rimelații
  • rimelate
  • rimelatele
genitiv-dativ singular
  • rimelat
  • rimelatului
  • rimelate
  • rimelatei
plural
  • rimelați
  • rimelaților
  • rimelate
  • rimelatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rimelat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rimelat
  • rimelatul
  • rimelatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • rimelat
  • rimelatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: rimela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rimela
  • rimelare
  • rimelat
  • rimelatu‑
  • rimelând
  • rimelându‑
 singular plural
  • rimelează
  • rimelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rimelez
 (să)
  • rimelez
  • rimelam
  • rimelai
  • rimelasem
a II-a (tu)
  • rimelezi
 (să)
  • rimelezi
  • rimelai
  • rimelași
  • rimelaseși
a III-a (el, ea)
  • rimelează
 (să)
  • rimeleze
  • rimela
  • rimelă
  • rimelase
plural I (noi)
  • rimelăm
 (să)
  • rimelăm
  • rimelam
  • rimelarăm
  • rimelaserăm
  • rimelasem
a II-a (voi)
  • rimelați
 (să)
  • rimelați
  • rimelați
  • rimelarăți
  • rimelaserăți
  • rimelaseți
a III-a (ei, ele)
  • rimelează
 (să)
  • rimeleze
  • rimelau
  • rimelară
  • rimelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rimelat, rimelatăadjectiv

  • 1. (Despre gene, ochi) Care este dat cu rimel; (despre persoane) care are ochii fardați cu rimel. DEX '09 DN
etimologie:
  • vezi rimela DEX '09 DEX '98 DN

rimelatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a (se) rimela. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi rimela DEX '09 DEX '98

rimela, rimelezverb

  • 1. A(-și) da cu rimel pe gene. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: machia
etimologie:
  • rimel DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.