3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui.V. rihtui.

RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui.V. rihtui.

rihtuit2 a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: rihtui] 1 (D. piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte) Care este croit și îmbinat prin cusături. 2 (D. o față croită) Care este căptușită. 3 (Plu; d. lemnele de la tason) Care este pus în ordine.

rihtuit1 sn [At: DEX / Pl: ? / E: rihtui] 1-3 Rihtuire (1-3).

RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui. Mașină de rihtuit.

RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

rihtui vt [At: NOM. PROF. 45 / V: rict~, (reg) răctălui / S și: rich~ / Pzi: ~esc / E: ger richten] 1 A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte. 2 A pune căptușeala unei fețe croite. 3 (Plu) A pune în ordine lemnele la tason.

RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a îmbina prin cusături și a pune căptușeală unei fețe croite la încălțăminte.

RIHTUI vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)

A RIHTUI ~iesc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (fețe de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. /<germ. richten

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, 3 sg. rihuiește, imperf. 1 rihtuiam; conj. prez. 1 sg. să rihtuiesc, 3 să rihtuiască

rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 rihtuiască

rihtui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 sg. și pl. rihtuiască

rihtui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, conj. rihtuiască)

Intrare: rihtuit (adj.)
rihtuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rihtuit
  • rihtuitul
  • rihtuitu‑
  • rihtui
  • rihtuita
plural
  • rihtuiți
  • rihtuiții
  • rihtuite
  • rihtuitele
genitiv-dativ singular
  • rihtuit
  • rihtuitului
  • rihtuite
  • rihtuitei
plural
  • rihtuiți
  • rihtuiților
  • rihtuite
  • rihtuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: rihtuit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rihtuit
  • rihtuitul
  • rihtuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rihtuit
  • rihtuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rihtui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rihtui
  • rihtuire
  • rihtuit
  • rihtuitu‑
  • rihtuind
  • rihtuindu‑
singular plural
  • rihtuiește
  • rihtuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rihtuiesc
(să)
  • rihtuiesc
  • rihtuiam
  • rihtuii
  • rihtuisem
a II-a (tu)
  • rihtuiești
(să)
  • rihtuiești
  • rihtuiai
  • rihtuiși
  • rihtuiseși
a III-a (el, ea)
  • rihtuiește
(să)
  • rihtuiască
  • rihtuia
  • rihtui
  • rihtuise
plural I (noi)
  • rihtuim
(să)
  • rihtuim
  • rihtuiam
  • rihtuirăm
  • rihtuiserăm
  • rihtuisem
a II-a (voi)
  • rihtuiți
(să)
  • rihtuiți
  • rihtuiați
  • rihtuirăți
  • rihtuiserăți
  • rihtuiseți
a III-a (ei, ele)
  • rihtuiesc
(să)
  • rihtuiască
  • rihtuiau
  • rihtui
  • rihtuiseră
răctălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rictui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rihtuitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a rihtui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mașină de rihtuit. DLRLC
etimologie:
  • vezi rihtui DEX '98 DEX '09

rihtui, rihtuiescverb

  • 1. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.