3 intrări
18 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui.
RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
rihtuit2 a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: rihtui] 1 (D. piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte) Care este croit și îmbinat prin cusături. 2 (D. o față croită) Care este căptușită. 3 (Plu; d. lemnele de la tason) Care este pus în ordine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rihtuit1 sn [At: DEX / Pl: ? / E: rihtui] 1-3 Rihtuire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui. Mașină de rihtuit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
răctălui v vz rihtui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rictui v vz rihtui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rihtui vt [At: NOM. PROF. 45 / V: rict~, (reg) răctălui / S și: rich~ / Pzi: ~esc / E: ger richten] 1 A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte. 2 A pune căptușeala unei fețe croite. 3 (Plu) A pune în ordine lemnele la tason.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a îmbina prin cusături și a pune căptușeală unei fețe croite la încălțăminte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RIHTUI vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RIHTUI ~iesc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (fețe de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. /<germ. richten
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rihtuit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rihtuit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rihtuit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, 3 sg. rihuiește, imperf. 1 rihtuiam; conj. prez. 1 sg. să rihtuiesc, 3 să rihtuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 să rihtuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rihtui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 sg. și pl. rihtuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rihtui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, conj. rihtuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rihtuitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a rihtui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mașină de rihtuit. DLRLC
-
etimologie:
- rihtui DEX '98 DEX '09
rihtui, rihtuiescverb
- 1. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:
- richten DEX '09 DEX '98 MDN '00