opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIHTUIRE, rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui.

RIHTUIRE, rihtuiri, s. f. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. – V. rihtui.

rihtuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: rihtui] 1 Croire și îmbinare prin cusături a pieselor de piele care compun un obiect de încălțăminte Si: rihtuit1 (1). 2 Punere a unei căptușeli la o față croită Si: rihtuit1 (2). 3 (Plu) Punere în ordine a lemnelor la tason Si: rihtuit1 (3).

RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.

răctălui v vz rihtui

rictui v vz rihtui

rihtui vt [At: NOM. PROF. 45 / V: rict~, (reg) răctălui / S și: rich~ / Pzi: ~esc / E: ger richten] 1 A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte. 2 A pune căptușeala unei fețe croite. 3 (Plu) A pune în ordine lemnele la tason.

RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a îmbina prin cusături și a pune căptușeală unei fețe croite la încălțăminte.

RIHTUI vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)

A RIHTUI ~iesc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (fețe de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. /<germ. richten

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rihtuire s. f., g.-d. art. rihtuirii; pl. rihtuiri

rihtuire s. f., g.-d. art. rihtuirii; pl. rihtuiri

rihtuire s. f., g.-d. art. rihtuirii; pl. rihtuiri

rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, 3 sg. rihuiește, imperf. 1 rihtuiam; conj. prez. 1 sg. să rihtuiesc, 3 să rihtuiască

rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 să rihtuiască

rihtui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 sg. și pl. rihtuiască

rihtui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, conj. rihtuiască)

Intrare: rihtuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rihtuire
  • rihtuirea
plural
  • rihtuiri
  • rihtuirile
genitiv-dativ singular
  • rihtuiri
  • rihtuirii
plural
  • rihtuiri
  • rihtuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rihtui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rihtui
  • rihtuire
  • rihtuit
  • rihtuitu‑
  • rihtuind
  • rihtuindu‑
 singular plural
  • rihtuiește
  • rihtuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rihtuiesc
 (să)
  • rihtuiesc
  • rihtuiam
  • rihtuii
  • rihtuisem
a II-a (tu)
  • rihtuiești
 (să)
  • rihtuiești
  • rihtuiai
  • rihtuiși
  • rihtuiseși
a III-a (el, ea)
  • rihtuiește
 (să)
  • rihtuiască
  • rihtuia
  • rihtui
  • rihtuise
plural I (noi)
  • rihtuim
 (să)
  • rihtuim
  • rihtuiam
  • rihtuirăm
  • rihtuiserăm
  • rihtuisem
a II-a (voi)
  • rihtuiți
 (să)
  • rihtuiți
  • rihtuiați
  • rihtuirăți
  • rihtuiserăți
  • rihtuiseți
a III-a (ei, ele)
  • rihtuiesc
 (să)
  • rihtuiască
  • rihtuiau
  • rihtuiră
  • rihtuiseră
răctălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rictui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rihtuire, rihtuirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rihtui și rezultatul ei. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi rihtui DEX '98 DEX '09

rihtui, rihtuiescverb

  • 1. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.