rigli¹ vt [At: LEXIC REG. 107 / Pzi: ~lesc / E: riglă²] (Reg) 1 A tăia la gater leațuri Si: (reg) riglui (1). 2 A face șănțulețe în scânduri cu un gealău special Si: riglui (2).

rigli, riglesc v. r. a se uita, a privi, a scruta.

rígli, rigle, (riglu, rigăl, riglă), s.n. (reg.) Zăvor la ușă; vârtej, batcă. – Din magh. rigli (MDA, Frățilă).

rigli, rigle, (riglu, rigăl, riglă), s.n. – (reg.) Zăvor la ușă (în Mara, Hoteni, Strâmtura); vârtej, batcă (ALRRM, 1971: 265). – Din magh. rigli (< germ. Riegel „zăvor, încuietoare”) (Țurcanu, 2008: 89; MDA, Frățilă).

rigli, -e, (riglu, rigăl), s.n. – Zăvor la ușă (în Mara, Hoteni, Strâmtura); vârtej, batcă (ALR 1971: 265). – Din germ. Riegel „zăvor”, magh. rigli (Țurcanu 2008: 89).