opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIGLAT, -Ă, riglați, -te, adj. 1. (Rar) Liniat. 2. (Despre suprafețe) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte. – Riglă + suf. -at (după fr. réglé).

RIGLAT, -Ă, riglați, -te, adj. 1. (Rar) Liniat. 2. (Despre suprafețe) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte. – Riglă + suf. -at (după fr. réglé).

riglat, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ați, ~e / E: rigla] 1 (Rar) Liniat. 2 (Gmt; d. suprafețe) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte.

RIGLAT, -Ă, riglați, -te, adj. 1. (Neobișnuit) Liniat. Hîrtie riglată. 2. (Geom.; despre suprafețe) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte.

RIGLAT, -Ă adj. 1. (Rar) Liniat. 2. (Despre suprafețe) Obținut prin mișcarea unei linii drepte. [< riglă, după fr. réglé].

RIGLAT, -Ă adj. 1. liniat. 2. (despre suprafețe) obținut prin mișcarea unei linii drepte. (după fr. réglé)

riglát, -ă adj. (d. riglă). Liniat: hîrtie riglată.

rigla vt [At: TDRG / Pzi: ~lez / E: riglă după fr régler] A trage linii cu rigla1 (1) Si: a linia.

RIGLA vb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler)

rigléz v. tr. (d. riglă; fr. regler). Rar azĭ. Liniĭ: a rigla o foaĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

riglat (desp. ri-glat) adj. m., pl. riglați; f. riglată, pl. riglate

riglat (ri-glat) adj. m., pl. riglați; f. riglată, pl. riglate

riglat adj. m. (sil. -glat), pl. riglați; f. sg. riglată, pl. riglate

rigla vb., ind. prez. 1 sg. riglez, 3 sg. și pl. riglează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIGLAT adj. v. liniat.

riglat adj. v. LINIAT.

RIGLA vb. v. linia.

rigla vb. v. LINIA.

Intrare: riglat
riglat adjectiv
  • silabație: ri-glat info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • riglat
  • riglatul
  • riglatu‑
  • riglată
  • riglata
plural
  • riglați
  • riglații
  • riglate
  • riglatele
genitiv-dativ singular
  • riglat
  • riglatului
  • riglate
  • riglatei
plural
  • riglați
  • riglaților
  • riglate
  • riglatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: rigla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rigla
  • riglare
  • riglat
  • riglatu‑
  • riglând
  • riglându‑
 singular plural
  • riglează
  • riglați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • riglez
 (să)
  • riglez
  • riglam
  • riglai
  • riglasem
a II-a (tu)
  • riglezi
 (să)
  • riglezi
  • riglai
  • riglași
  • riglaseși
a III-a (el, ea)
  • riglează
 (să)
  • rigleze
  • rigla
  • riglă
  • riglase
plural I (noi)
  • riglăm
 (să)
  • riglăm
  • riglam
  • riglarăm
  • riglaserăm
  • riglasem
a II-a (voi)
  • riglați
 (să)
  • riglați
  • riglați
  • riglarăți
  • riglaserăți
  • riglaseți
a III-a (ei, ele)
  • riglează
 (să)
  • rigleze
  • riglau
  • riglară
  • riglaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

riglat, riglatăadjectiv

  • 1. rar Liniat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: liniat
    • format_quote Hârtie riglată. DLRLC
  • 2. (Despre suprafețe) Care se obține prin mișcarea unei linii drepte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

rigla, riglezverb

  • 1. A trage linii cu rigla. MDN '00
    sinonime: linia
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.