2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIDICULIZA, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.

RIDICULIZA, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.

ridiculiza vt [At: NEGUFICI / Pzi: ~zez / E: fr ridiculiser] 1 A scoate în evidență ridicolul2 (5) unei situații, al unei stări etc. 2 A face pe cineva (sau ceva) să pară ridicol2 (1).

RIDICULIZA, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face (pe cineva sau ceva) să apară ridicol; a-și bate joc (de cineva sau de ceva). De atunci Radu Popescu... ținu ură lui Cornea, și în lucrările literare el găsi prilej să-și răzbune ridiculizîndu-l. IORGA, L. I 152. Autorul... ridiculiza defectul ce aveau... junii educați în streinătate de a găsi toate cele rele în țara lor. NEGRUZZI, S. I 344.

RIDICULIZA vb. I. tr. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva ridicol. [< fr. ridiculiser].

RIDICULIZA vb. tr. a scoate în evidență ridicolul, a-și bate joc de cineva sau ceva. (< fr. ridiculiser)

A RIDICULIZA ~ez tranz. (persoane sau situații) A face să apară ridicol; a lua în râs, evidențiind ridicolul. /<fr. ridiculiser

*ridiculizéz v. tr. (d. ridicul; fr. ridiculiser). Fac ridicul, rîd, ĭaŭ în rîs: mulțĭ ridiculizaŭ planu luĭ Columb în ainte de a fi descoperit America.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ridiculiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizez, 3 ridiculizea; conj. prez. 1 sg. să ridiculizez, 3 săridiculizeze

ridiculiza (a ~) vb., ind. prez. 3 ridiculizea

ridiculiza vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizez, 3 sg. și pl. ridiculizea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIDICULIZA vb. 1. v. satiriza. 2. v. batjocori.

RIDICULIZA vb. 1. a satiriza, (înv.) a satira, (fig.) a biciui. (A ~ moravurile din trecut.) 2. a batjocori, a zeflemisi, (înv. și reg.) a măscări, (Transilv. și Mold.) a ciufuli, (înv. și pop. fig.) a spurca. (Toți îl ~.)

Intrare: ridiculizat
ridiculizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ridiculizat
  • ridiculizatul
  • ridiculizatu‑
  • ridiculiza
  • ridiculizata
plural
  • ridiculizați
  • ridiculizații
  • ridiculizate
  • ridiculizatele
genitiv-dativ singular
  • ridiculizat
  • ridiculizatului
  • ridiculizate
  • ridiculizatei
plural
  • ridiculizați
  • ridiculizaților
  • ridiculizate
  • ridiculizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ridiculiza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ridiculiza
  • ridiculizare
  • ridiculizat
  • ridiculizatu‑
  • ridiculizând
  • ridiculizându‑
singular plural
  • ridiculizea
  • ridiculizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ridiculizez
(să)
  • ridiculizez
  • ridiculizam
  • ridiculizai
  • ridiculizasem
a II-a (tu)
  • ridiculizezi
(să)
  • ridiculizezi
  • ridiculizai
  • ridiculizași
  • ridiculizaseși
a III-a (el, ea)
  • ridiculizea
(să)
  • ridiculizeze
  • ridiculiza
  • ridiculiză
  • ridiculizase
plural I (noi)
  • ridiculizăm
(să)
  • ridiculizăm
  • ridiculizam
  • ridiculizarăm
  • ridiculizaserăm
  • ridiculizasem
a II-a (voi)
  • ridiculizați
(să)
  • ridiculizați
  • ridiculizați
  • ridiculizarăți
  • ridiculizaserăți
  • ridiculizaseți
a III-a (ei, ele)
  • ridiculizea
(să)
  • ridiculizeze
  • ridiculizau
  • ridiculiza
  • ridiculizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ridiculiza, ridiculizezverb

  • 1. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote De atunci Radu Popescu... ținu ură lui Cornea, și în lucrările literare el găsi prilej să-și răzbune ridiculizîndu-l. IORGA, L. I 152. DLRLC
    • format_quote Autorul... ridiculiza defectul ce aveau... junii educați în streinătate de a găsi toate cele rele în țara lor. NEGRUZZI, S. I 344. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.