6 definiții pentru ridiculitate
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ridiculitate sf [At: I. GOFESCU, C. / V: (înv) ~chiu~ / Pl: ~tăți / E: fr ridiculité] Aspect caraghios al unui lucru (sau al unei ființe) Si: ridicol (5).
RIDICULITATE s.f. Caracterul a ceea ce este ridicol; aspect caraghios al unui lucru, al unei ființe etc. [Cf. fr. ridiculité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ridichiulitate sf vz ridiculitate
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ridiculitate s. f., g.-d. art. ridiculității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RIDICULITATE s. v. ridicol.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ridiculitate s. v. RIDICOL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: ridiculitate
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ridichiulitate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ridiculitatesubstantiv feminin
- 1. Caracterul a ceea ce este ridicol; aspect caraghios al unui lucru, al unei ființe etc. DNsinonime: ridicol
etimologie:
- ridiculité DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.