RIDICARE, ridicări, s. f. Acțiunea de a (se) ridica. I. 1. Luare de jos; săltare. Ridicarea unui pahar. Ridicarea greutăților. 2. Îndepărtare, înlăturare, luare a unui obiect ce stă pe ceva sau acoperă ceva). Ridicarea capacului de pe o oală. ♦ Fig. Încetare; desființare, anulare. Ridicarea stării de asediu. Ridicarea unei pedepse. 3. Ducere sau tragere în sus, săltare într-o poziție mai înaltă. Ridicarea storurilor. Ridicarea cortinei. 4. Încărcare și mutare din loc. Ridicarea gunoiului. ♦ Încasare. Ridicarea unei sume de bani. ♦ Arestare. 5. Punere în poziție (normală) verticală (a unui obiect căzut, aplecat sau culcat). Ridicarea unui scaun. ▭ După cotăritul viei se face ridicarea ei la un harag. I. IONESCU, P. 249. 6. (Top., numai în expr.) Ridicare a unui plan = operație care are drept scop determinarea, prin măsurători de distanțe și unghiuri, a poziției punctelor importante dintr-o regiune și reprezentarea lor pe o hartă. II. 1. Sculare în picioare (de jos, de pe scaun etc.). ♦ Însănătoșire. (Cu pronunțare regională) Văd acuma că nu mai e nici un chip de scăpare, însănătoșire și rădicare. MARIAN, Î. 18. 2. Îndreptare în sus; înălțare. Ridicarea brațelor. ♦ Mișcare, pornire în sus; ascensiune. Ridicarea avionului. 3. (Învechit) ♦ Răscoală, revoltă. Ridicarea lui Tudor fu deșteptarea nației. BĂLCESCU, O. I 325. ◊ Ridicarea gloatelor = punere în mișcare, mobilizare a gloatelor; adunare de oști. (Cu pronunțare regională) La o trebuință neapărată sau cînd patria era în primejdie, se chema «rădicarea gloatelor». BĂLCESCU, O. I 23. III. Fig. 1. Creștere (cantitativă sau calitativă). Ridicarea temperaturii. Ridicarea presiunii unui cazan. 2. Mărire, sporire, urcare. Ridicarea prețurilor. ◊ (Mat.) Ridicare la o putere = calculare a puterii indicate de exponentul unui număr sau al unei paranteze algebrice. 3. Dezvoltare, propășire; îmbunătățire, perfecționare. Plugarilor de la țară li se deschide perspectiva eliberării definitive și a ridicării economice, după care va urma imediat ridicarea intelectuală. SADOVEANU, E. 20. ♦ Creare, formare. Ridicare de noi cadre. ♦ Promovare la o treaptă superioară; trecere într-o funcție mai înaltă, mai plină de răspundere; înaintare. Ridicarea curajoasă a cadrelor tinere la munci de răspundere. IV. Fig. Construire, zidire, edificare. În scurtă vreme Miai avea să înceapă ridicarea căsuței și se hotărî nunta pentru duminica de dinaintea sfîntului Constantin. CAMIL PETRESCU, O. I 83. – Variantă: (învechit) aridicare (PISCUPESCU, O. 260) s. f.