opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RIDARE, ridări, s. f. Faptul de a se rida. – V. rida.

RIDARE, ridări, s. f. Faptul de a se rida. – V. rida.

ridare sf [At: MDA ms / Pl: ~dări / E: rida] Încrețire a pielii obrazului.

RIDARE s.f. Faptul de a (se) rida. [< rida].

RIDA, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

RIDA, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.

rida vr [At: DLR / Pzi: ~dez / E: rid1] A căpăta riduri1 (1).

RIDA vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbîrci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].

RIDA vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)

A SE RIDA mă ~ez intranz. (mai ales despre pielea feței) A căpăta riduri; a se încreți; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ridare s. f., g.-d. art. ridării

rida (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ridez, 3 se ridează; conj. prez. 1 sg. să mă ridez, 3 să se rideze; imper. 2 sg. afirm. ridează-te; ger. ridându-mă

!rida (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ridează

rida vb., ind. prez. 1 sg. ridez, 3 sg. și pl. ridează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RIDARE s. cutare, încrețire, zbârcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.)

RIDARE s. cutare, încrețire, zbîrcire, (fam.) smochinire. (~ pielii obrazului.)

RIDA vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

RIDA vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbîrci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)

Intrare: ridare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ridare
  • ridarea
plural
  • ridări
  • ridările
genitiv-dativ singular
  • ridări
  • ridării
plural
  • ridări
  • ridărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rida
verb (V201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rida
  • ridare
  • ridat
  • ridatu‑
  • ridând
  • ridându‑
 singular plural
  • ridează
  • ridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ridez
 (să)
  • ridez
  • ridam
  • ridai
  • ridasem
a II-a (tu)
  • ridezi
 (să)
  • ridezi
  • ridai
  • ridași
  • ridaseși
a III-a (el, ea)
  • ridează
 (să)
  • rideze
  • rida
  • ridă
  • ridase
plural I (noi)
  • ridăm
 (să)
  • ridăm
  • ridam
  • ridarăm
  • ridaserăm
  • ridasem
a II-a (voi)
  • ridați
 (să)
  • ridați
  • ridați
  • ridarăți
  • ridaserăți
  • ridaseți
a III-a (ei, ele)
  • ridează
 (să)
  • rideze
  • ridau
  • ridară
  • ridaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ridare, ridărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a se rida. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi rida DEX '09 DEX '98 DN

rida, ridezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.