RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ♦ Fig. Efect invers, indirect. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat. [Var.: ricoșet s. n.] – Din fr. ricochet.

ricoșeu sn [At: BUL. FIL. VI, 18 / V: ~et (Pl: ~ete) / S și: ~ochet / Pl: ~ri / E: fr ricochet, ger Rikoschett] 1 Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul (sau un alt obstacol) sub un unghi mic până la 20° Si: ricoșare. 2 (Pgn) Schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. 3 (Ccr) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. 4 (Fig) Efect invers. 5 (Îs) Tragere prin ~ Tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat.

RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoșat. [Var. ricoșet s. n.] – Din fr. ricochet.

RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. (Mai ales la pl.) Faptul de a ricoșa; săritură înapoi, schimbare de direcție a unui proiectil (p. ext. a altui lucru) cînd se lovește de un obstacol. ♦ Fig. Efect indirect.

RICOȘEU s.n. v. ricoșet.

RICOȘEU s. n. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ◊ (fig.) efect invers, indirect. (< fr. ricochet)

RICOȘEU ~ri n. 1) v. A RICOȘA. 2) fig. Consecință indirectă a unei acțiuni. /<fr. ricochet, germ. Rikoschett

ricoșet sn vz ricoșeu

RICOȘET s.n. Schimbare a traiectoriei unui proiectil cînd se lovește de un obstacol; (p. ext.) proiectil care a suferit o astfel de schimbare de traiectorie. ♦ (Concr.) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. ♦ (Fig.) Efect invers, indirect. [Pl. -te, -uri, var. ricoșeu s.n. / < fr. ricochet].

ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri

ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri

ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri

RICOȘÉU (RICOȘÉT) (< fr.) s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20°; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦ Fig. Efect invers, indirect.