ricin [At: DDRF / V: (reg) re~, rițin, rețin, rețim, rățim sm, reținus, riținuș (A și: riținuș), rițâmuș, rițămuș, răținuș, rițiuș sn / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat ricinus, ger Rizinus, mg ricinus] 1 sm Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete Si: căpușă (2) (Ricinus communis). 2 sm (Îc) Ulei (sau unt, pop oloi) de ~ Ulei extras din semințele ricinului (1), cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc. Si: (pop) ricină (2). 3 sn (Trs; Mar; îf riținuș) Ulei de ricin (2).

RICIN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus.

ricin (plantă) s. m., pl. ricini

CĂPUȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cârcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.

RICIN s. (BOT.; Ricinus communis) căpușă.

RICINUS L., RICIN, CĂPȘUNĂ, fam. Euphorbiaceae. Gen care are o singură specie: Ricinus communis L. Specie originară din Africa și sudul Europei. Plantă erbacee sau arborescentă cu creștere rapidă, tulpină roșiatică sau albăstruie, glabră, deseori făinoasă, fistuloasă, ramificată, pînă la 3 m înălțime, iar în locurile ei de proveniență, 12 m. Frunze mari, palmat-lobate, lobi dentați, alterne, lung-pețiolate, ascuțite, lucioase. Flori destul de mari, monoice (caliciul pergamentos cu 3-5 lacinii, stamine cu filamente de cîteva ori ramificate), dispuse în raceme, în vîrful crengilor, la bază cele mascule, gălbui, celelalte la vîrf, roșietice. înflorește vara. Fruct, capsulă. Are numeroase varietăți și soiuri care se deosebesc între ele prin înălțime, coloritul tulpinei sau al frunzelor, inflorescență, frunze (spinoase, glabre) etc.