RICANÁRE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RICANÁRE s.f. (Liv.) Faptul de a ricana; rânjet. [< ricana].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RICANÁRE s. v. rânjeală, rânjet, rânjire, rânjitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ricanáre s. f., g.-d. art. ricanării; pl. ricanări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RICANÁ, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RICANÁ vb. I. intr. (Liv.) A rânji (în batjocură). [< fr. ricaner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RICANÁ vb. intr. a rânji (în batjocură). (< fr. ricaner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RICANÁ vb. v. rânji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ricaná vb., ind. prez. 1 sg. ricanéz, 3 sg. și pl. ricaneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink