opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RICANARE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.

RICANARE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.

ricanare sf [At: RALEA, S. T. I, 354 / Pl: ~nări / E: ricana] (Liv) Rânjire.

RICANARE s.f. (Liv.) Faptul de a ricana; rînjet. [< ricana].

RICANA, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.

RICANA, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.

ricana vi [At: C. PETRESCU, C. V. 339 / Pzi: ~nez / E: fr ricaner] (Liv) A rânji.

RICANA, ricanez, vb. I. Intranz. A rîde batjocoritor, a rînji. Prea multe știi! ricană directorul «Voinții». C. PETRESCU, C. V. 339.

RICANA vb. I. intr. (Liv.) A rînji (în batjocură). [< fr. ricaner].

RICANA vb. intr. a rânji (în batjocură). (< fr. ricaner)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ricanare s. f., g.-d. art. ricanării; pl. ricanări

ricana (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. ricanez, 3 ricanează; conj. prez. 1 sg. să ricanez, 3 să ricaneze

ricana (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 ricanează

ricana vb., ind. prez. 1 sg. ricanez, 3 sg. și pl. ricanează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RICANARE s. v. rânjeală, rânjet, rânjire, rânjitură.

ricanare s. v. RÎNJEALĂ. RÎNJET. RÎNJIRE. RÎNJITURĂ.

RICANA vb. v. rânji.

ricana vb. v. RÎNJI.

Intrare: ricanare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ricanare
  • ricanarea
plural
  • ricanări
  • ricanările
genitiv-dativ singular
  • ricanări
  • ricanării
plural
  • ricanări
  • ricanărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ricana
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ricana
  • ricanare
  • ricanat
  • ricanatu‑
  • ricanând
  • ricanându‑
 singular plural
  • ricanează
  • ricanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ricanez
 (să)
  • ricanez
  • ricanam
  • ricanai
  • ricanasem
a II-a (tu)
  • ricanezi
 (să)
  • ricanezi
  • ricanai
  • ricanași
  • ricanaseși
a III-a (el, ea)
  • ricanează
 (să)
  • ricaneze
  • ricana
  • ricană
  • ricanase
plural I (noi)
  • ricanăm
 (să)
  • ricanăm
  • ricanam
  • ricanarăm
  • ricanaserăm
  • ricanasem
a II-a (voi)
  • ricanați
 (să)
  • ricanați
  • ricanați
  • ricanarăți
  • ricanaserăți
  • ricanaseți
a III-a (ei, ele)
  • ricanează
 (să)
  • ricaneze
  • ricanau
  • ricanară
  • ricanaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ricanare, ricanărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ricana DEX '09 DEX '98 DN

ricana, ricanezverb

  • 1. livresc A râde batjocoritor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: rânji
    • format_quote Prea multe știi! ricană directorul «Voinții». C. PETRESCU, C. V. 339. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.