ribozom sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr ribosome] (Blg) Particulă citoplasmică de dimensiuni foarte mici, formată din proteine și acizi ribonucleici.

RIBOZOM s.m. (Biol.) Organit celular granular din citoplasmă, avînd un rol important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc. [< germ. Ribosom].

RIBOZOM s. m. organ celular granular din citoplasmă, important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc., format din proteine și acizi ribonucleici. (< fr. ribosome)

ribozom s. m., pl. ribozomi

RIBO- „granular, sferic”. ◊ gr. ribos „boabă, grăunte” > fr. ribo-, germ. id., engl. id. > rom. ribo-. □ ~zom (v. -zom), s. m., organit celular granular din citoplasmă, avînd un rol important în biosinteza proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare etc.

RIBOZÓM (< germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcătuit din ARN (60%) și proteine (40%); sunt prezenți în număr mare în celulele vii, fie liberi în citoplasmă, fie atașați de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor având loc sinteza proteinelor. Sunt numiți și granulele sau corpusculii lui Palade, după numele savantului american de origine română G. Palade care i-a descoperit în 1953.