ÁGRIȘ, agriși, s. m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate și cu fructe comestibile, care crește spontan în regiunile de munte. (Ribes uva-crispa). – Din magh. egres.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

COÁCĂZ, coacăzi, s. m. Arbust cu frunze formate din cinci lobi, cu flori galbene-verzui dispuse în ciorchini, cultivat pentru fructele sale comestibile (Ribes rubrum). – Din coacăză (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLTIÓR, păltiori, s. m. 1. (Pop.) Păltinaș. 2. Coacăz sălbatic, cu fructe roșii și acre; pomușoară (Ribes petraeum). [Pr.: -ti-or] – Paltin + suf. -ior.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGRIȘ ~i m. Arbust cu ramuri ghimpoase și cu fructe comestibile dulci-acrișoare, de culoare verde-gălbuie. [Sil. a-griș] /<ung. egres
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COÁCĂZ ~i m. Arbust, ramificat de la bază, cu flori galbene-verzi, cultivat pentru fructele lui în formă de bobițe mici roșii, negre sau galbene, dispuse în ciorchini. [Sil. coa-căz] /Din coacăză
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGRIȘ s. (BOT.; Ribes uva-crispa) (reg.) pomușoară, rezachie, rișiță, struguri-spinoși (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

COÁCĂZ s. (BOT.) 1. (Ribes rubrum) (reg.) păltinele (pl.), ribizli, rișiță, rozinchin, agriș-roșu, (Mold. și Bucov.) pomușoară, (prin Bucov. și Mold.) smorodin. 2. coacăz-de-munte v. merișor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLTIÓR s. (BOT.; Ribes petracum) (reg.) păltinaș, pomușoară, coacăz-de-munte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂLTIÓR s. v. păltinaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ágriș (-și), s. m. – Arbust cu fructe comestibile. – Var. (Trans.) agríșe, aghireáșe. Mag. egres (DAR; Gáldi, Dict., 82), care îl derivă din germ. med. agras (‹ v. fr. aigras ‹ lat. *acrus, cf. acru). De remarcat că *acrus s-a contaminat probabil, din epoca lat., cu agrestis, și că de la „agrest” a ajuns să însemne „strugure verde”, cf. it. agresto, sp. agraz. Din it. cuvîntul a ajuns, cu sensul de „arbust cu fructe comestibile”, în sl. agres, ceh. agrest, pol. agrest (Berneker 25). Accentul rom. (ágriș) arată că nu poate fi vorba de un etimon sl., și că trebuie plecat de la mag. Totuși, var. dovedesc și existența unui prototip sl., fără a părea probabilă o der. directă din lat. (cf. REW 92, și Meillet, s. v. ager). Tot din it. provin alb. grestë, sb. greš, ogrešta, (Miklosich, Fremdw., 73), rus. agrus, dar cu sensul de „strugure verde”. – Der. agrișe, s. f. (fructul agrișului).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ágriș s. m. (sil. -griș), pl. ágriși
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

coácăz s. m., pl. coácăzi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

păltiór s. m. (sil. -ti-or), pl. păltióri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink