ria sn [At: DN³ / P: ri-a / Pl: ~s / E: fr, it ria] (Glg) Țărm marin format prin pătrunderea apei mării pe văile largi ale râurilor dintr-o regiune muntoasă, cu culmi perpendiculare pe linia țărmului.

RIA s.n. (Geol.) Țărm marin format prin pătrunderea apei mării pe văile largi ale rîurilor dintr-o regiune muntoasă, cu culmi perpendiculare pe linia țărmului. [Pron. ri-a, pl. rias. / cf. sp., fr., it. ria].

RIA s. n. țărm marin format prin pătrunderea apei mării pe văile largi ale râurilor dintr-o regiune muntoasă, cu culmi perpendiculare pe linia țărmurilor. (< sp., fr. ria)

RIAU [ríau] (RIOUW [ríou]), arhipelag indonezian în S Mării Chinei de Sud, între ins. Sumatera și pen. Malacca, separat de statul Singapore prin str. Singapore, iar de ins. Sumatera prin str. Berhala; 5,9 mii km². Ins. pr.: Bintan, Batam, Rempang, Karimun. Relief deluros, granitic, cu alt max. de 722 m. Expl. forestiere, de petrol și gaze naturale, bauxită și staniu. Culturi de orez, porumb, ceai ș.a. Plantații de cocotieri, arbori de cafea, piper ș.a. Explorat de olandezi în 1596 și controlat de aceștia până în sec. 18. Aparține Indoneziei din 1950.