CLOCOTÍCI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpmus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiș, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

clocotíci s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

clocotíci s. m., pl. clocotíci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink