REȚETAR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetar sn [At: L. ROM. 1968, nr. 2, 134 / Pl: ~e / E: rețetă + -ar] 1 Bloc cu formulare pe care se scriu rețete. 2 Listă cu rețete.

REȚETAR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

REȚETAR s.n. 1. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mîncăruri, dulciuri etc. 2. (Mar.) Normativ conținînd un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. Bloc cu formulare pentru rețete (1). // s.m. Cel care execută rețetele într-o farmacie. [< rețetă + -ar, cf. it. recettario, germ. Receptar].

REȚETAR I. s. n. 1. listă de rețete. 2. (mar.) normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru rețete (1). II. s. m. cel care execută rețetele într-o farmacie. (< rețetă + -ar)

REȚETAR ~e n. Listă cu formule pentru prepararea unei mâncări sau a unei băuturi. /rețetă + suf. ~ar

rețetar s. n., pl. rețetare

rețetar s. n., pl. rețetare

rețetar s. n., pl. rețetare