2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reînviorare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: reînviora] 1 Înviorare nouă. 2 Dezmorțire (2). 3-4 Reînsuflețire (1-2).
reînviora vtr [At: RALEA, S. T. II, 276 / P: ~vi-o~ / Pzi: ~rez / E: re1- + înviora] 1-2 A (se) face din nou vioi. 3-4 A (se) trezi din nou din amorțeală. 5-6 (Fig) A (se) reînsufleți (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REÎNVIORARE s. v. reînsuflețire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REÎNVIORARE s. reanimare, reînsuflețire. (~ atmosferei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNVIORA vb. v. reînsufleți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REÎNVIORA vb. a (se) reanima, a (se) reînsufleți. (Atmosfera s-a mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: reînviorare
reînviorare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: reînviora
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)